Vom zbura spre zări senine

Vom zbura spre zări senine-n hainele strălucitoare,
Căci suntem moștenitorii, clipelor nemuritoare,
Ne vom înălța la ceruri, după stelele-argintii,
Căci ne pregătește locul, Domnul sus în veșnicii.

Vom lăsa în urmă vremea, ce-a luptat cu noi mereu,
Ne va sta în față viața, ce-a promis-o Dumnezeu,
Vom uita și de izvorul, lacrimilor ce au curs,
Va fi bucurie mare, caci W fericire sus.

Vom pleca de pe tărâmul, celor ce-s îndurerați,
Căci în clipa revenirii, noi vom fi cei înălțați,
Îmbrăcați doar cu sfințire, vom intra în Paradis,
Unde totul va fi veșnic, unde totu-i ca un vis.

Nu mai este mult și cerul, casa noastră el va fi,
Pe-aurite străzi cu Domnu-o veșnicie vom păși,
Și în urmă va rămâne, tot ce este trecător,
Și vom bea o veșnicie, dintr-un nesecat izvor.

Va fi o minunăție, care nu se va sfârși,
Vremi doar pline de iubire, noi în ceruri vom trăi,
Mult departe și de timpul, să ne-ascundă ce ar vrea,
Să nu-ajungem unde viața, veșnic ne va bucura.

Vom cânta cu mii de îngeri, căci în ceruri e doar cânt,
Călduroasă dar și blândă, e-adierea cea de vânt,
Nu va fi pustiul care, este el aprins de soare,
Nu e arșiță în ceruri, este numai o splendoare.

Vom uita de suferință, vom uita și de dureri,
Căci numai divinitate, este dincolo de zări,
Noi acolo vom ajunge, îmbrăcați de sărbătoare,
Căci suntem mireasa care, este-a Mirelui din soare.