Vom zbura spre Țara minunată

Vom zbura spre Țara minunată,
Când pe nor Isus va reveni,
Vom pleca din lacrimi și durere,
Când acest pământ se va sfârși.

Vom fi luați din gurile deschise,
Care lasă răni și întristări,
Vom fi înălțați de Cel ce poate,
Să aducă numai primăveri.

Vom zbura spre Țara unde curge,
Dragostea ce nu se va sfârși,
Inimile noastre le va umple,
Nimeni nu le va putea goli.

Vom fi înălțați spre veșnicie,
Vom uita de tot ce-am suferit,
Căci acolo sus e bucuria,
Cea care nu are un sfârșit.

Vom zbura spre Țara cea cu soare,
Unde chiar și norii vor cânta,
Unde chiar și păsări cântătoare,
Domnului i se vor închina.

Cu cei sfinți la mas-o veșnicie,
Sus în cer cu toții noi vom fi,
În curând... aproape este ziua,
Când cu-al nostru Domn ne-om întâlni.

Vom zbura spre zările albastre,
Unde nu vor fi îngrijorări,
Nici păgânii care azi aruncă,
Înspre cei mai slabi numai ocări.

Nu vor fi-nălțimi căci sus în ceruri,
Nu poate mândria a intra,
Cei care o au ei vor rămâne,
Unde noaptea nu s-ar termina.