Vom fi gata de plecare

Vom fi gata de plecare, de-ascultăm cuvântul sfânt,
De pășim pe urma care, a lăsat-o pe pământ,
Nu putem greși vre-o dată, de iubim cu-adevărat,
Și săracul, și bolnavul, și pe cel ce e uitat.

Haina ea va fi curată, doar de veghe de vom sta,
Și-n cuptoarele aprinse, către El de vom striga,
Vom fi pregătiți în ziua, revenirii lui Isus,
De în cea mai grea-ncercare, vom privi numai în sus.

Vom vedea slava cerească, de vom fi neprihăniți,
De-i slujim cu dăruire, nu de-mprejurări siliți,
De-alergăm mereu pe cale, pentru-a cerului comori,
Nu pentru a strânge-ntruna, a pământului valori.

Căci valoarea pământească, nu-i o poartă ce-i deschisă,
Pentru cei ce-o strâng întruna, sus în Țara cea promisă,
Doar valorile divine, după placul Celui sfânt,
Și-acel rod care îl strângem, în slujire pe pământ.

Ne vom întâlni cu Domnul, căci speranță El ne-a dat,
Când a despărțit El norii, și pe nume ne-a strigat,
Ne-a cerut ca ascultarea, ea de noi să fie-aleasă,
Căci e cea ce ne va duce, într-o zi pe toți acasă.

Vom fi gata, când suna-va, trâmbița de după zare,
Când se v-auzi iar glasul, pentru ultima strigare,
Vom fi gata... de trecutul, îl avem cu noi curat,
Și un gând care spre Domnul, zi și noapte-i înălțat.

Noi vom fi aceia care, vom vedea cum Domnul vine,
Căci în noi de multă vreme, zac nestinsele suspine,
De le-om duce pân-la capăt, cum și pân-acum le-am dus,
Vom vedea-n ziua-nvierii, slava sfânt-a lui Isus.