Vocea din gradina de sus

Eu sunt rodul Tău Isus
Şi m-am născut atuncea sus
Când Tu strigai de ei batjocorit
„O Tată de ce m-ai părăsit"
E-atât de dulce vocea Ta
Şi câtă îndurare e în ea
Când el spunea: „hai
dă-Te-acuma jos"
Tu îmi ziceai:
„vei fi cu mine-n rai
căci sunt Cristos"
Inima mea atunci a tresărit,
Şi am simţit că azi Te-am întâlnit.
Mi-a fost dor de Tine Părinte
Să-Ţi aud glasul printre plante,
Căci mii de ani ne-au despărţit
Din vina mea dar Tu n-ai cumpenit
Să te cobori chiar în Grădină
Cu iubire să mă scapi de vină.
Când eu spuneam că nu cu voia mea
Ci ea mă-mpinse, chiar ea, consoarta Eva
Nu-nţelegeam că vina Ţie ţi-o puneam
„Fie, dac-aşa spui, să facem ce se cuvine",
Ai acceptat să-mi dai dreptate chiar mie
Şi Te-ai pocăit, de-al meu păcat înfăptuit;
Şi deşi din măr Tu n-ai muşcat
I-ai zis „Iată-mă !", şi ne-ai apărat.
„Eu sunt Tată cel ce n-ascultat,
Nu-i el nici ea cei ce-au muşcat"
Ş-ai zis „iartă-i că ei nu ştiu ce fac"!
Dar astăzi, în sfârşit eu am aflat
Căci Tu mi-ai dat din pomul celălalt
Acuma ştiu şi nu mai pot Isus
Să merg cu cei ce Te-au străpuns;
Ci merg cu Tine Cel ce ai iubit mult
Şi mă bucur astăzi cu acei ce-aud
Glasul Tău privind sus către aştri
Când spui spre deosebire de mulţi alţii
„Iubiţi dar pe vrăşmaşii voştrii..."


„Deci,fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu" 1Corinteni 10 ,31