Viziunea, part.II

Viziunea -II-

Iar comori nenumărate, sunt acolo adunate,
Şi la mese îmbelşugate multe feţe asezate.
Sus în veşnicie iata, e o sală descuiată,
Ce arata ca la nunta, cu popor ce sta si asculta.

Printre prietenii de seamă cu ai Mirelui sobor,
Sunt şi eu şi tu intrată în acel mare decor.
Si cel mic cat si cel mare toţi se închină şi slujesc,
În laude şi în cantare pe Isus din cer măresc.

La o masă vezi pe Moise cel îmbătranit de zile,
Cum priveste bucuros, acolo în veşnicie.
Şi cere îngăduinţa să mai înalţe slăvirea,
C-a avut atata cinste, să vadă Impărăţia.

Iar alături este-acela, ce-i de mult ştiut ca sfant.
E Ioan, care a fost un proroc pe acest pămant..
Şi era încredinţat că Isus îl va primi,
Prin botez călăuzea pe popor spre veşnicii.

Plin de har vedea Ilie, carul cu caii de foc,
Ce l-au inaltat in slava, langa Domnul chiar pe loc.
E o mare biruinţă să fi dus acolo în slavă,
De puterea celui veşnic care te va lua degrabă.

Iar la altă masă anume cei doisprezece se întreceau,
Ca să laude pe Isus care mult ei Îl iubeau.
Si viaţa lor trăită cu marele împărat,
Cat au stat cu El alaturi, a meritat ca L-au urmat.

Şi-au jertfit cu drag viaţa pentru Isus la sfarşit,
Prin puterea Celui vesnic, cu Isus s-au întalnit.
Iar pe Pavel care a fost, prea zelos, fără măsură,
Ce prigonea pe creştini crezand că-i după scriptură,

Era langă-nvăţător şi-l privea foarte-ncantat,
Şi a uitat clipa în care măgarul i-a cuvantat.
Căci Isus pe lumea asta îl oprise să mai facă,
Rău creştinilor ce merg şi nu îi lăsau să treacă.

Şi din nou alte momente, o ce mare e iubirea,
Cand femei din Cartea sfanta, erau acolo cu Mesia.
O vedem pe a Sa mamă, pe Maria minunată,
Ea fost-a întotdeauna fecioara cea preacurată.

Pe Maria Magdalena pentru toţi o pildă, ea,
Vine la Isus, ce-a sters vina ei, slava Ii da.
Apoi multe mame sfinte, care-au ştiut ca să lupte,
Au primit Cununa vieţii, ce Isus le-a pus pe frunte.

Iar în mijloc, Doamne sfinte ce mi-e dat să întalnesc,
Vin să se aşeze-n grabă, pe locuri se randuiesc,
Îngeri şi arhangheli stau, se închină şi slăvesc,
Chiar cei douăzeci si patru de bătrani I l preamăresc.

O oştire minunată nevazuta pe poteci,
Într-un cor strigînd OSANA, laudă pe Isus în veci.
Si apoi văd şi pe Ana, multe feţe cunoscute,
De ştiut e să luăm seama, pilda lor să nu se uite.

Şi Isus e ca un soare, printre cei mulţi aşezaţi,
Împreună toţi îl laudă, pe Domnul, acei aflati.
Iar Cel, care dintr-odată, a zidit, tot universul,
Îl vedem pe tronu-I mare, sa-L primim cu tot respectul.

AMIN