Viza cereasca

Acei ce doresc sa mearga-n alta tara,
Au nevoie de-o viza - de nu-s lasati afara!
Fara aceasta acei de la imigrare,
Nu vor da la nimeni - acordul de intrare.

Si aici pe Terra, într-o tara trecatoare,
Poti obtine greu permis de imigrare.
Conditiile sunt grele adesea de-mplinit,
Nu intra fiecare doar cu-n "bun venit"!

Nici în tarile lumii cele mai bogate,
Nu sunt strazi de aur poleite sau pavate.
Dar cetatean al uneia de vrei sa fii,
Iti cere vrednicie si Carta lor s-o stii!

Este însa-o Tara la mii de ani-lumina,
Unde nu-i durere sau oameni ce suspina.
Mii de galaxii si stele în jurul ei roiesc,
Cetateni vor fi cei cu Duh dumnezeiesc.

De vrei sa intri în ea nu-ti trebuie dosar,
Accepta numai "viza" ce ti se da prin har!
Aceasta prin suferinta a fost odata obtinuta,
Dar lumea e nedemna sa fie pregatita.

In Cetatea cea de aur a Marelui Imparat,
Se intra-n haine de in albe - stralucitor, curat!
Caci în vederea nuntii Fiului Sau Cristos,
Nu se intra-n haine rupte - neîngrijit, rufos.

In zdrente ca sa intri? O, asta niciodata!
Caci nu te lasa straja de "pânda" de la Poarta.
Fiindca aei care traiesc în ura si-n minciuna,
Vor astepta zadarnic "viza" sa le puna.

Dar viza de intrare-n cer, nu-i pe pasaport,
Ci pe cruce rastignit unde eul vechi ramâne mort.
Astfel nu mai simte placeri în desfrânari,
Traieste pentru Domnul - frumoase desfatari..

Dar nu mai este mult si'Mparatul va trimite Printul;
El va veni din ceruri pentru-a-nfiora pamântul!
Dar atunci nu-L vor vedea acei ce nu-L asculta,
Ci doar a Sa mireasa ce s-a-mpodobit de nunta.

Pentru a-Si duce El aleasa câstigata la calvar,
Doar Lui I se vor deschide portile de margaritar!
Acolo unde nu-i nevoie de Soare, bec sau Luna,
O lumineaza Mielul - faclia Sa-i cununa.

*
Ca s-ajungem acolo, în Tara Domnului Isus,
E nevoie sa privim de-acum la lucrurile de sus!
De nu simtim de-aci pentru Cetatea cea eterna,
Traim lipsiti de Domnul si privim mereu în bezna.