Vitza Planganda

Eram vitza planganda cu dor de curatat,
Si in alaiu-mi putred, hoream pe nemancate,
In trecatori, pe intuneric, in taverne,
Povara-mi licarea in vuietul ochilor ape.

Eram inselat de sapte minuni,
De raza de soare alunecand printre ruine,
Iar eu dormeam printre ispite,
Si-n valvataia inimii, purtam a Babilonului desaga.

Dormeam pe scrumul din morminte,
Si m-afundam in al roscovelor innec,
Dar versul meu striga din nesperanta,
Vrand sa aud al pruncului scancet din iesle.

Eram, am fost, trecut e de acum,
Gamele luneca printre cete-n cor, fagur de iubire,
Si-n frunte am semn de fiu,
Cu-al strazilor ceresti condei semnat-am legamant.

Si-s fericit, a Domnului Isus Mireasa,
Cu roade clinchetind ai zorilor cuvinte,
Si-n asteptare-s cladind pe temelie,
Torcand tesindu-mi pacea in al lumii razboi.