Vise de copil

Când eram copil, Isuse, nu ştiam atât de multe;
Vorba rea a mea ureche nu ştia să o asculte,
Nu ştiam că o persoană poate s-aibă multe fețe,
Nu ştiam ce lucruri triste, inima-mi o să învețe.

Ce naiv eram, Isuse, toate îmi păreau frumoase;
Nu văzusem răutatea, nici privirile trufaşe,
N-am gustat atunci amarul ce îl lasă o trădare,
N-am crezut că viclenie poate-ascunde fiecare.

Dar când am crescut mai mare, când mintea mi se deschise
Am realizat că toate au fost numai nişte vise;
M-am lovit de bariere, preconcepții, judecată,
Dominări, pretenții, lupte ce nu le-am gândit vreodată.

M-am lovit şi de orgolii, de mândrii, de aroganță,
De-atitudini ne-nțelese, de răceală, de distanță;
Caractere dificile, lacome şi profitoare,
Fără bunul simț, acide, ca vremea de schimbătoare.

Şi mai tare-a fost mirarea, dureroasă, ne-aşteptată
Când şi cei aproape mie, mi-au confirmat încă-odată
Că acolo unde, Doamne, nu eşti Tu-n totalitate,
Nu există prețuire, respect şi sinceritate.

Să nu mai spun de răbdare, sacrificiu şi jertfire,
Toate-acestea sunt departe de-a fi duse la-mplinire;
Mulți din cei ce sunt în lume ştiu s-arate omenie,
Între pocăiți găsi-vei poate unul dintr-o mie.

Mulți se ceartă cu-ndârjire pe pasaje din Scriptură,
Dar dacă-ar primi o palmă, un scuipat, o lovitură?
Nu suportă adevărul, niciun sfat, nicio părere;
Unde-i dragostea agape, cea reală, cum se cere?

Multe-am întâlnit, Isuse, în viață pân-acuma,
Dar privesc numai la Tine, Domnul meu, întotdeauna;
Şi doresc să port în mine frumusețea Ta curată,
Care nu se vestejeşte şi nu trece niciodată.

Mai aprins, prin toate-acestea, am simțit a Ta iubire;
Ştiu că numai sus în ceruri voi găsi desăvârşire;
Fericit sunt că m-aşteaptă brațele Tale deschise
Când pe veci vor fi-mplinite toate ale mele vise.

Amin.

25 feb. 2020