Vis de olar

Vis de olar

Când soarele fierbinte sărută pământul
Si crusta uscată zace cămaşă pe lutul
Dospit ce-aşteaptă a olarului trudă dibace,
El, din bulgăr, cu mâna-n bucăţi îl desface
Il frământă, formă îi dă şi-l descântă...
In gând, ol pe masă să ajungă, îi cântă.

Apoi, pe lespede udă îl pune, îl zvântă,
Il unge cu smalţ, pe masă de soare ferită,
La gură-i pune un guler ornat în culori
De pământ, cu brâie de sori sau de flori,
Cu grijă-l usucă, cuptoru-nfierbântă,
Focu-ntreţine căldura şi vatra-i încinge.

Cuptorul încins cu vreascuri şi joarde,
Aburul împinge afară şi olul se arde.
Lutul se coace, olaru-n gând cântă,
Pe masă s-ajungă ţinut de o toartă,
Umplut cu aghiazmă, în mână de fată,
Sau cu vin roşu din via lucrată!

La o fântână în câmpul pustiu vara,
Drumeţ ostenit la vreme de seară,
Din urcior sau ulcea agăţată, soarbă,
Un strop din apa fântânii, curată,
Setea să sece-n cerul de gura uscată,
Atârne-napoi urciorul, ulcica deşartă!

S-ajungă-n pridvoare de casă, pe-o masă,
Din olul ascuns sub buchete, revarse,
Sânzâiene şi maci, flori de câmp adunate,
De prin crânguri şi lunci însorite,
De copii pentru mame adorate,
De băieţi pentru fete iubite!

De-o fi ca vasu-n bucăţi să se spargă,
Cioburi şi ţăndări, fărâme s-ajungă,
Dup-un timp, scăpat dintr-o mână,
Oftatul părerii de rău de nu-l prindă,
In locul de unde-a plecat se întoarcă,
Si lutul cu drag înapoi îl primească!

Iarăşi din lutul udat, sub soare dospit,
De mâini frământat, în formă rotit,
Ajuns în cuptor, alt olar visător,
Menească-l în gând s-ajungă urcior
Plin sau gol, pe masă, în mână purtat,
Sau amforă zveltă cu braţe şi gâtul înalt!

Dar focu-a trecut, din cuptorul răcit,
Olarul departă cenuşa din focul spuzit,
Ce a ars şi mocnit şi ies la iveală,
Mai albe, mai negre, ol lângă oală,
De mâna lui puse, în stivă clădite,
Arse-n căldură şi-n flăcări călite.

Ia câte una în mâna murdară de tină,
Cu palma căuş praful sterge şi adună,
Numără şi-şi face socoata în gând,
Bănuţi va primi la al oalelor târg.
Dorinţa de a crea îl salvează,
Bogat el va fi doar că lut modelează!

Olarul, cu grijă ulcica mângâie şi-ntinde,
Oale mari, mici şi pui, în odaie şi tindă,
Visează la pilda din cărţile sfinte,
Că omul din lut a venit şi-n lut se întoarce,
Ca-acelaşi e lutul, acelaşi Olarul ce-n humă
Pune apă, foc şi lumină, dând viaţă la tină!

17.10.2007