Vinovați de dezacord în trupul lui Hristos

Sunt vinovat că n-am cules din nuferi
Curajul de-a pluti pe al vieții mare lac
Din crini nu am cules mireasmă
Și am început și eu să mă prefac...

Sunt vinovat că n-am văzut în semeni
Mai mult decât mi-au arătat.
Sunt vinovați și ei c-au arătat afară
Ce-a fost prea bun și prea frumos a fi adevărat...

Sunt vinovat că n-am deschis o ușă
De teamă că voi fi respins...
Ești vinovat că n-ai mai pus la uși lumină
Și-n casă focul pe altar s-a stins...

Aș fi putut să bat mai des în poarta
Ce, în zăvoare trase, a înțepenit...
Dar mi-a fost teamă de micuța fiară
Ce, până astăzi, nimeni n-a îmblânzit.

Sunt vinovat că m-am ascuns în mine
Să nu mai afle nimeni ce gândesc.
Sunt vinovat c-am pus și eu pietre în ziduri
Ce printre frați cu nepăsare se zidesc.

Sunt vinovat c-am provocat vorbire
Ce nu din inimă sau cuget a venit.
Ești vinovat că ai căzut în ispitire,
Ai adunat mânie și iată că te-a biruit...

Sunt vinovat că nu mai manifest iubire
La fel ca-n zorile primei chemări.
Ești vinovat că nu mai dai crezare,
Te-ai împietrit și nu mai vezi iubire nicăieri...

Sunt vinovat că nu mai am răbdare
Și cer ca ceilalți toți să fie sfinți.
Ești vinovat că nu mai vezi nimic ce-i bun în mine
Și pe cântar îmi pui aceiași vechi arginți.

Sunt vinovat că n-am găsit la timp putere
Sau nu am alergat la cine a trebuit...
Ești vinovat c-atunci când ți-am cerut părere,
Tu doar la tine te-ai gândit...

Sunt vinovat că nu am înțeles la timp ce-i unitatea
Și dependența în care am fost lăsați ca să lucrăm...
Sunt vinovat că n-am avut nici râvna, nici voința
De a mai lupta ca împreună să înaintăm...

Sunt vinovat că n-am văzut în alții
Amprenta mea dar și tiparul lui Isus
Deși am fost creați cu asemănare
Ne-am răzvrătit și n-am rămas supuși

Ești vinovat că aștepți prea multe de la mine
Și eu nu știu nimic desăvârșit să dăruiesc
Nu sunt finit, sunt o lucrare-n devenire
Sunt lutul frânt în mâna Tatălui ceresc

În dezacord, nu poate să trăiască trupul
Un mădular pe altul ajută a se îmbunătăți
Să se ridice să lucreze tot întregul
În armonie unul cu altul în fiecare zi

Ori poate o mână a lepăda pe alta?
Ori poți să spui cuiva "Eu fără tine pot trăi"?
Tu poți... dar suferă tot trupul
Și-n suferință greu putem rodi...

Pe același drum și ucenicii s-au certat odată
Au vrut să știe cine-i mai presus
Dar cel ce vede gândurile toate
Ne spune blând că-i mare cel ce stă supus

Prea vinovați, uităm sau poate nu ne pasă
C-am fost chemați să fim același trup în Dumnezeu
Prea vinovați că nu mai vrem sa stăm la aceeași masă
Să împartă Domnul pâinea vieții între noi...