Vino şi tu...

Vino şi tu...

In zi de primăvară iară,
Văzduhul e plin de cântec domnesc,
Si clopote bat la vreme de seară,
Ritmat o taină adâncă vestesc!

În săptămâna durerii, de ceruri aleasă,
Corul de îngeri din ceruri răsună,
Se umple de oameni a Domnului casă,
Şi-n noaptea adâncă revarsă lumină!

Din zorii de zi şi până-n amurg,
Tresare pământul sub pasul grăbit,
Se-adună prin lume, oameni se strâng,
Odă din suflet să-nalţe-n loc sfânt!

Uşor paşii mei potrivesc,
M-alătur în gând şi în faptă,
Cu cei care lumii vestesc,
„Hristos a-nviat", înc-o dată!

Lacrimi de stele din ceruri se scurg,
Trecut obrazul îl sapă în cută,
Credinţa-nfloreşte şi-absoarbe tăcut,
Din roua de har ce curge din cupă!

Iar crucea în spate purtată,
În ziua de vineri va fi mai uşoară,
Contează orice umăr în plus,
Vino şi tu, ne-aşteaptă Isus!

Căci Unul a fost iubitor!
Pe Fiu ne-a trimis iertător,
Şi undă din Duhul sfinţit,
În noi toate Trei le-a unit!

Iar minunata zidire din noi,
Odihnă în suflet ne-a dat,
Potolind cumplite furtuni,
În rugă încet de-am cerut.

Hai vino şi tu la izvor necuprins,
Atins să te laşi bucuriei în val,
Ce lumii vesteşte văpaia nestinsă,
Şi-n cor să cântăm: „Hristos a înviat"!


23.04.2008