Vino să vezi Mireasa

VINO SĂ VEZI MIREASA

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Dacă ceilalţi au scris Evanghelia venirii,
Şi Ioan în Cartea sa, vede clipele răpirii.
În Apocalips citim cum s-au înălţat în nor
Şi cum i-au privit uimiţi, cei rămaşi, vrăjmaşii lor.

Este greu să desluşeşti taina cu sclipiri de salbe,
Dar Ioan îi vede sus îmbrăcaţi în haine albe.
DOMNUL i-a descoperit şi i-a dat de sus putere
Să ne scrie, să ne spună de întâia înviere.

El a fost în Duh răpit, cum va fi atunci Aleasa,
Căci un înger l-a chemat: "Vino ca să vezi Mireasa!"
Şi ce credeţi că ne-a spus după cele întâmplate?
DUMNEZEU i-a arătat sus pe-un munte o cetate.

Având ziduri de iaspis şi lumină străvezie,
Şi un râu ce curge lin, limpede cu apă vie.
Şi un pom cu roade plin chiar în mijlocul cetăţii,
Despre care i s-a spus că e Arborul Vieţii.

N-a văzut acolo lună, şi nici stele şi nici soare,
Căci lumina ei e DOMNUL, DUMNEZEUL nostru Mare.
Slava Lui îmbracă zorii dimineţii argintii,
Căci aceasta e cetatea DOMNULUI din veşnicii.

Porţile din pietre scumpe stau deschise neîncetat,
Căci mulţimea dintre neamuri prin credinţă au intrat.
Îmbrăcată-n in subţire şi în aur de ofir,
Lângă Mire stă Mireasa, albă ca un trandafir.

Moartea care înspăimântă a rămas în cimitire,
Căci în Patria cea sfântă e viaţă, fericire.
Zorii plini de frumuseţe şi divină sărbătoare,
Cine intră în cetate niciodată nu mai moare.

Înfrăţiţi cu sfinţii îngeri vor trăi neprihănirea,
Căci HRISTOS cu sfântul sânge a răscumpărat oştirea.
După cum un sfânt întreabă: "Dar aceştia cine sunt?"
Şi tot el a dat răspunsul: "Oamenii de pe pământ!"

Filadelfia aleasă care a păzit Cuvântul,
DUMNEZEU a izbăvit-o când a pedepsit pământul.
"Vino ca să vezi Mireasa!" i-a zis îngerul, solia-
Iar acum aflaţi secretul: Când s-a revărsat urgia?

Înainte de răpire, sau când sfinţii au fost sus?
Nu am vrea să pierdem clipa întâlnirii cu ISUS.
Cele şapte glasuri sfinte, şapte tunete de sus,
Au descoperit se pare când va reveni ISUS.

Dar o altă voce sfântă a strigat: "Pecetluieşte!
Căci răpirea e o taină, şi în taină se-mplineşte!"
Dac-ar şti stăpânul casei, ar veghea să prindă furii,
Tot la fel va fi răpirea după spusele Scripturii.

Hoţul de la miezul nopţii intră pe furiş în casă,
Tot aşa va fi când DOMNUL va răpi a Lui Mireasă.
Comparaţia e bună şi ne-ndeamnă la veghere,
Ca să cerem de la DOMNUL pentru zborul sfânt, putere.

Trâmbiţa a şaptea sună dând semnalul de trezire,
Iar în clipa ceea sfinţii vor ieşi din cimitire.
Pe la mijlocul durerii, DOMNUL a intervenit,
Şi pe cei aleşi deodată, din necazuri i-a răpit.

DOMNUL i-a chemat să vină, ca pe Lazăr din mormânt,
Deşteptându-i pe aceia botezaţi cu DUHUL SFÂNT,
Care şi-au păstrat veşmântul fără pete, murdării,
Întâlnirea lor cu DOMNUL i-a umplut de bucurii.

Având liberă intrare sus pe porţile cetăţii,
Şi deplină libertate la izvoarele vieţii.
Fericit e cine-şi spală hainele de murdărie,
Ca să aibă drept să intre sus pe porţi în veşnicie.

Căci afară sunt murdarii unşi cu sute de culori,
Foarte mulţi şi din Biserici care stau nepăsători.
Vrăjitorii, mincinoşii, cei cu duhuri de ghicire,
Şi toţi formaliştii vremii care sunt conduşi de fire.

Nu o spune interpretul, nici voi care ascultaţi,
În Apocalips se scrie despre toate acestea, fraţi,
Despre ceasul încercării, despre clipa de răpire,
Despre cei ce vor rămâne în eterna chinuire.

Despre cele trei pedepse, cele trei nenorociri,
Catastrofe mondiale cu necazuri, chinuiri.
Despre calul alb şi roşu, şi icoana vorbitoare,
Şi mulţimea de lăcuste, echipate, zburătoare.

Despre Eufratul mare, râul de la Babilon,
Şi îngrozitoarea luptă, crâncenul Armaghedon.
Despre cele şapte duhuri în Biserici, pe pământ,
Care pregătesc Mireasa pentru Mirele cel sfânt.

Căci aripile de vultur pregătite pentru zbor,
E puterea Cincizecimii dată credincioşilor.
Marele balaur roşu îşi va aduna oştirea,
Încercând cu toată forţa ca să-mpiedice răpirea.

Dar în clipa ceea mare, un cutremur de pământ,
A strigat: "S-a rupt pecetea pusă pe acest Cuvânt!"
Şarpele cel vechi, cel mare, a fost pus în lanţuri grele,
Căci în luptă cu creştinii a trântit mulţimi de stele.

O mie de ani pământul va fi un Eden frumos,
Căci în linişte şi pace va domni ISUS HRISTOS.
Duhul şi Mireasa cheamă, cine-i însetat să vină,
Căci şi Duhul şi Mireasa dup-aceea zi suspină.

Naţiunile aşteaptă fluturând cu toţi drapelul,
Ca să-nceapă marea Nuntă unde Mirele e Mielul.
Unde vuietul de neamuri va suna aşa de tare,
Ca şi tunetele bolţii care strălucesc în zare.

ALELUIA! ALELUIA! va striga întregul nor,
Binecuvântând pe DOMNUL oameni din orice popor.
N-au mai fost asemeni imnuri şi asemenea ovaţii,
Cum va fi la marea nuntă când s-or întâlni toţi fraţii.

Când ISUS cu oşti de îngeri şi arhangheli minunaţi,
Îşi va aduna din larguri pe acei răscumpăraţi.
Sfântă zi şi sfântă clipă după care azi tânjim,
Ca să prăznuim serbarea Noului Ierusalim.

DOAMNE, adu mai devreme ceasul binecuvântării,
Cununia şi serbarea şi sfârşitul aşteptării!
Căci ne-am săturat de ceaţă, de dureri şi de morminte,
DOAMNE, adu mai degrabă zorii dimineţii sfinte!

AMIN