Vino, rob bun

Umblam prin viaţă şi-mi purtam povara
Căutând un loc unde să scap de ea.
Dar alergam în cercuri fără număr
Şi o simţeam din ce în ce mai grea.

Dar într-o zi, o zi aşa de scumpă,
Tu mi-ai ieşit în cale, Domnul meu
Şi Te-am văzut la Golgota, pe cruce,
Cum suferit-ai şi în locul meu.

Şi Te-am urmat de-atunci o viaţă-ntreagă
Căci am gustat din plin odihna Ta.
Mi-ai fost lumină pe cărare-n viaţă
Şi-ai mers alături, călăuza mea.

Prin văi adânci şi munţi, ai fost cu mine
Şi mi-ai dat pacea, bucuria Ta.
Am stat la umbra aripilor Tale
Ştiind că nimeni nu mi-o poate lua.

Când valuri mari vedeam că vin spre mine
Stam liniştit, că Tu le sfărâmai.
Aşa de bine-a fost să merg cu Tine
În bucuria care mi-o dădeai.

De-odat-am auzit chemarea: “Vino! |”
“Vino rob bun, intră-n odihna Mea.”
Şi am trecut Iordanul veşniciei
În moştenirea ce mă aştepta.