Vino omule la viață (pt. evanghelizare)

Vino omule la viață, căci prin lume rătăcești,
Ușă inimii deschide, pe Isus să îl primești.
Se aude o bătaie, este El... e Dumnezeu,
Nu-l lăsa să stea afară, vrea să fii și tu al Său.

Omule... îți știe greul, vrea sa-l ia asupra Sa,
Cum povara omenirii, El pe Golgota lua.
Însă tu în nepăsare, la chemare să nu stai,
El și pentru tine are, locul pregătit în Rai.

A Ta inimă-ntristată, o cunoaște Dumnezeu,
Vrea ca să o-nveselească, pentru El nimic nu-i greu.
Însă tu să intre lasă-l, să te poată cuceri,
Nu vei regreta o clipă, bucurie vei simți.

Poate lanțuri să dezlege, El te poate vindeca,
Omule... predă-ți azi viața, cât auzi tu vocea Sa.
Poate fi târziu de mâine, nu știi când El va veni,
Nu știi când va fi răpirea, omule... nu zăbovi.

Nu-asculta de gândul care, spune să nu te grăbești,
Tu de astăzi schimbă-ți viața, vino să te pocăiești.
Minunat este cu Domnul, a Sa dragoste-ți va da,
Mântuire și iertare, ca să plece... nu-l lăsa.

Poate va veni o vreme, doritor când tu vei fi,
Ca să-l întâlnești pe Domnul, însă nu-l vei mai găsi.
Azi ridică-te-n picioare, și privirea ta în sus,
Ești chemat la mântuire, omule chiar de Isus.

Este-o vreme-a cercetării, cercetat ești tu acum,
Astăzi îți deschide Domnul, înspre nemurire-un drum.
Fă un pas... e pe-a Sa mână, El de grijă-ți va purta,
Nu privi-napoi o clipă, înapoi... e moartea grea.
Amin