Vino Doamne mai în grabă

Vino Doamne mai în grabă,
Luna care-a răsărit,
În locașul ei să intre,
S-aduci ce-ai făgăduit.

S-aduci raze ce coboară,
Să înalțe ce-ai salvat,
Rodul suferinței Tale,
Care l-ai răscumpărat.

Vino să îți ei mireasa,
Așteptat ești Tu mereu,
Să deschizi înalt de ceruri,
Unde nu va mai fi greu.

Vream să vină clipa-n care,
Un pământ vom părăsi,
Ca să fim toți împreună,
Unde nu se va sfârși.

Vino să ridici povara,
Ce o duce-al Tău popor,
Care luptă în veghere,
După Tine-aprins de dor.

Nu-l lăsa ca să coboare,
Poarta-l doar pe brațul Tău,
Ca să aibă-naintare,
Când întâmpină vre-un greu.

Vino Doamne cât mai iute,
Te-așteptăm ca să revii,
Să grăbești a Ta venire,
Căci dorim un veșnicii.

Vrem pe străzile-aurite,
Să pășim cât mai îndat,
La izvoare de odihnă,
Du-ne sfinte Împărat.

Timpul să nu ne despartă,
Vremurile ce-au venit,
Treci în grabă peste ele,
Către-al Tău popor iubit.

Fă în urmă să rămână,
Greul ce l-am cunoscut,
Să ne-aduci vrem fericirea,
Care-i doar cu început.
Amin