Vine Isus, El vine iar

Vine Isus, El vine iar, e azi atât de-aproape,
Se-aud chiar pașii Săi grăbiți, o vreme ne desparte,
De munți și ape e-așteptat, de stele și de lună,
De timpul greu ca să îi dea, o vreme mult mai bună.

Se-aude El, e glasul Său, cel dincolo de toate,
Răzbate tot ce pe pământ, o vreme ne desparte,
El este glas mângâietor, care ne dă răbdare,
Să-l așteptăm până atunci, pe nor când va apare.

Vine Isus, El vine iar, venirea e aproape,
De Cel ce vine doar un timp, o vreme ne desparte,
Vom fi cu El în infinit, fără de chin... durere,
Căci orice suferință-n cer, nu este-acolo... piere.

Un cânt de glorii e-auzit, îl vom cânta-mpreună,
Cu cei de-aici ce au plecat, ce poartă o cunună,
Atât de-aproape este azi, o vreme ne desparte,
Iubirea Lui o poate da, îndată la o parte.

Din zori de zi ne strigă El, se-aude-atât de tare,
Vrea să trezească tot ce azi, mai doarme-n adunare,
Să fie gata de-nălțat, poporul după stele,
Unde nu pot a fi dureri, nici vremurile grele.

Vine Isus, El vine iar, se-aude... nu sunt șoapte,
E glasul Său, și azi de el, o vreme ne desparte,
Să fim dar gata de-a pleca, în locul după zare,
Să nu mai zăbovim căci El, pe nor curând apare.
Amin