VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI

VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI

Într-o zi de mare praznic, cu iubire şi-ndurare,
Domnul merse la Betezda, cunoscuta scăldătoare.
Mulţi bolnavi veneau acolo, căci un înger cobora,
Însă, nu la ore fixe, apa el o tulbura.

Rude, cunoscuţi, prieteni mai veneau şi ei s-ajute
După cum suna cerinţa procedurii cunoscute.
Dar printre bolnavii-aceia, fără rude, fără bani,
Se afla şi-un paralitic de trezeci şi opt de ani.

Domnul Se opreşte-n preajmă. Îi ştia şi suferinţa.
Şi El vede cum în suflet i s-a-nfiripat credinţa.
Îndelung privind bolnavul ce zăcea întins pe jos,
Fiul omului întreabă: „Vrei să te faci sănătos?“

„Doamne“, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni cu vigoare
Ca să vină să mă bage şi pe mine-n scăldătoare.
Până să ajungă-n apă trupul meu paralizat,
Altul mai grăbit, mai vrednic, el deja s-a scufundat.“

Mărturia lui smerită cheamă cerul pe pământ
Făr a şti că are-n faţă chiar pe Fiul Celui Sfânt.
Domnul nu mai zăboveşte. „Scoală-te!“ i-a zis Isus.
„Ridicându-ţi singur patul, du-te-acasă! Eu ţi-am spus.“

Omul a-nceput să umble – faptul este-adevărat.
Se făcuse-o grea tăcere, pentru că era Sabat.
Sar ca arşi atunci iudeii cu-ntrebarea minţii lor
Ce-i transformă fără voie într-un crud judecător.

„Cum faci una ca aceasta? Nu ştii oare că-i Sabat?“
Asta-i frământa pe dânşii, nu bolnavul vindecat.
Când suntem doar buni de critici ca şi vechii farisei
Nu vom fi nici noi de Domnul mai aproape decât ei.

Nu ne va-nsoţi minunea şi nici semn de vindecări
Când vom merge cu Cuvântul mai departe-n patru zări.
Astăzi plini de-nvăţătură, vai, sunt mulţi predicatori
Făr-a Duhului prezenţă ca o rouă peste flori.

Duhul Sfânt e semnul vieţii şi-al puterii lui Cristos
Când bolnavii din spitale se vor ridica de jos
Şi vom auzi destule mărturii de neuitat:
„Slavă Ţie, Doamne Sfinte, numai Tu m-ai vindecat!“

Slăbănogul şi-a luat patul folosind acea putere
Ce-o primise de la Domnul, fără semne de durere.
Şi răspunse plin de vlagă, cum n-a mai vorbit vreun altul:
„Cel ce mi-a dat vindecarea, El mi-a zis: «Ridică-ţi patul!»“

N-avea alte cunoştinţe, nu ştia cine-i Isus.
Dar răspunsul lui puternic pe Satana l-a răpus.
Întâlnindu-l Domnu-n Templu, zise: „Sănătos tu eşti,
Dar să nu mai faci păcate, căci mai rău poţi s-o păţeşti!“

***
Tema noastră cea mai mare ca să nu ne-mbolnăvim
Este cât trăim în lume noi pe Domnul să-L iubim.
Ca Isus, al nostru Mire, nimenea în lume nu-i.
Nu putem iubi păcatul şi să fim pe placul Lui.

Dacă vrei ca sănătatea să domnească-n duh şi-n trup,
Spune azi în rugăciune: „Cu păcatul vreau s-o rup.
Vreau să am Împărăţia, Domnului să mă dedic
Printr-o viaţă de slujire, printr-un bine cât de mic!“

Şi vei merge plin de Duhul, plin de har şi curajos,
Ca să-ntrebi şi tu pe altul: „Vrei să te faci sănătos?
Vrei tu să primeşti credinţa şi o nouă viaţă-n dar?“
„Da!“, vor spune-atunci bolnavii lâng-al Domnului altar.