Vindecarea ologului

Intr-o zi ca orisicare
Doi prieteni se-nvoira
Pin la Templu Sa se duca
Tot amarul sa si-l spuna .

Doi prieteni ca si fratii
Peste tot nedespartiti
Este vorba despre Petru
Si Ioan cu toti ii stiti.

Petru,tare in credinta
Ca o stinca de granit
Celalalt plin de iubire
De Insusi Domnul mult iubit.

Impreuna-n unitate
Cu mult zel si mult avint
Se grabira ucenicii
Sa se roage celui Sfänt.

Era un lucru de rutina
Pentru cei doi ucenici
Caci bärbati de la Templu
Zilnic erau nelipsiti.

Cand sa intre dar pe Poarta
Auzira o strigare
Tot mai deasa; tot mai tare
Mila , mila , Indurare!

Mila,mila, Indurare
Sunt lipsit si n-am mäncare
Mila, mila, Indurare
Si-s olog Si de picioare.

As muncii cu drag si eu
Dar sunt batut de Dumnezeu
Pentru mine-a vietii soarta
A fost doar, sa stau la Poarta.

Dati-mi un banut si mie
Orisicit ar fi de mic
Domnul sa va rasplateasca
Insutit si inmiit.
***
Aur si argint n-avem
Dar avem a Lui putere
Ce stramuta chiar si muntii
Cu credinta de vom cere.

De acea azi pe tine
Domnul te va vindeca
Ca sa fi o marturie
Pentru toti cei din Iudeea.

Uita-te acum la noi
Si cereasca Lui putere
Sa-ntareasca chiar acum
Ale tale talpi si glezne.

Da-mi acuma mina dreapta
Si ridicate-n picioare
Ca sa vada tot poporul
Caci puterea Lui e mare.

Ajutat de-o mäna Sfänta
El ologul se mirara
Caci dintr-o saritura
A ramas pe verticala.

Inima In piept ii bate
Parca-ar vrea sa iasa afara
Caci putea de-acum sa umble
Pe picioare chiar sa sara

Incep-u acuma omul
Ca sa strige-n gura mare
Glorie pe veci lui Isus
Caci El mi-a dat vindecare.

Si-ncepind din clipa asta
Doar pe El il voi urma
Caci doar El e in masura
Mintuire ca sa dea.
...........................
Doamne-n bunatatea Ta cea mare
Azi pot merge pe picioare
Si ca semn de multamie
Inima ti-o dau azi tie.

Umple-o Tu de credinta
Si imbrac-o-n umilinta
Ca in ziua Ta cea mare
Sa pot rämäne in picioare.