Vindecarea lui Naaman

Slujind la stăpână mă fură adesea
Un gând după Ţara mea dragă…
Amintirile trecute, mă răscolea!
Ce gânduri, ce doruri, mă leagă,

Un gând după viaţa plăcută de-acasă
De câmpu-n verzit, de lunca cu flori,
De turta ce ades, am avut-o la masă!
De Psalmii cântaţi, de ai ţări feciori,

De ţara mea dragă , cu dealuri şi vii
De concertul păsărilor, dimineaţa,
De iarbă şi flori, pe întinse câmpii
Izvoarele ce-mi răcoreau fiinţa.

Străină aici, dar slujesc cu credinţă,
De şi sunt departe de casă,
Părinţi mei dragi, cu a lor neputinţă
Amintirile în minte se-ndeasă!

Carmelul frumos, mă fură-n gândire,
Cu vulturii lui ce se-nalţă semeţ
Cu dorul de ţară mă lupt la trezire
Cetatea mea dragă , pentru mine ai preţ.

Cu viile tale frumoase pe dealuri
Cu rodul bogat de boabe-aromate…
Ce doruri mă leagă, de acele plaiuri,
De şi-s servitoare la casele-nalte!

Îl văd pe Naaman stăpânul din casă
Un mare viteaz, ne-nfricat de la oşti!
Avea faţa tristă, de şi e la-amează
El, omul puternic, ascuns, stă sub măşti.

O boală grozavă, îi fură, bucuria…
Era lepra, ce-l ducea la mormânt,
Şi nici o scăpare, la omameni n-avea,
Exilul, v-a fi, a lui veşnic sfîrşit.

Copila-i vorbi la stăpână-n durere:
De Naaman ar fi, la poporul meu,
El ar putea primi acolo vindecare,
Căci noi avem în Israiel un Dumnezeu.

El vindecă pe-aceea cu credinţă
Când un proroc se roagă pentru om
Lui Dumnezeu, nu e, cu neputinţă,
El, este-n Israiel singurul Domn.

Iar Dumnezeul lui Israiel E puternic
Pe cine vrea El şi tămăduieşte,
Naman ascultă glasul ei cucernic
Şi la-mpărat lui, îi dă de veste.

Cu psalmi în gând prorocul cugeta!
La Cel ce are veşnica putere,
Pe Naman îl trimite-a se scălda
La râul Iordan, să intre-n scufundare!

De şapte ori de vrei azi vindecare
Şi nu gândi ce vorbe sunt acestea!
Căci Dumnezeu aşteaptă ascultare
Şi prin credinţă te vei vindeca.

Naaman şi lepra, crâncena bătaie!
Se dă o luptă mare-nverşunată,
Vei crede tu Naaman să intri-n baie,
Ca să dispară lepra dintr-o dată?

S-au nu vei crede? Căci sunt râuri multe…
Şi mai frumoase parcă-n ţara ta,
Dar Naaman pân-la urmă dă s-asculte
Şi-aceasta-i dă şi vindecarea sa.

El a făcut o scufundare demnă
De şi a fost puţin ne-ncrezător!
La Elisei se-ntoarse ca să îi spună:
Se v-a închina la Dumnezeul lor.

Iubitul meu de treci printr-o-ncercare
Şi cugetul te-apasă tot mai jos!
Priveşte la Isus, când ai durere
Şi-L vei găsi în tine pe Hristos.

Credinţa face lucruri minunate
Cu-aceea care cred cu-adevărat.
Transformă vieţi şi inimi ce-s pătate
Le pregăteşte pentru Împărat.

9/28/2008