Vindecă-ne, Doamne, națiunea...!

"Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! " (Plâng. 5:21)

Vindecă-ne, Doamne, națiunea din bezna de desfrâu și necredință,
Întoarce-ne spre vechile hotare, când Tu erai Nemărginitul Tot!
Ne-am depărtat, Stăpâne, de Scriptură, am lepădat prin lege pocăința,
Iar azi, epave goi și umilite, ne căutăm în lumea asta rost.

Noi ne numim "creștini", prin definiție, ne lăudăm cu fapte și istorie,
Doctrina ne-o clădim pe-nchipuire, iar teologia Te-a gonit, subtil;
Revino, Doamne, iar în România, că țara fără Tine e pustie
Și schimbă-ne, din temelie, neamul, salvându-l din avântu-i inutil!

Nu-ndepărta-n mânie vegheatorii, străjerii neștiuți ai țării noastre,
Nici mâinile 'nălțate către Tine, genunchii ce-s acum slăbănogiți,
Ci-ntoarce-Te în milă către noi, redă-ne chipul ce-l aveam odată
Din vremea când, pentru credința sfântă, ai noștri sfinți erau greu prigoniți!

Istoria ne-a hărăzit, pe drept, atâți tirani ce-au subjugat, prin forță...
Dar și atâți creștini fără prihană, ce-au biruit la greu, prin rugăciuni...
Adu-ți aminte, Doamne, de jertfirea, de cântecele de martir uitate
Ce se 'nălțau, cândva, în țara asta, căci Tu erai și Pâine și Cămin!

Când vuietul din fundul miazănoaptei ne prevestea un viitor funebru,
Iar ateismul își punea amprenta, prin persecuție și rece compromis
În țara noastră, Doamne, rugăciunea n-a încetat s-existe, zi sau noapte,
Că-n Tine se-ncredeau părinții noștri, neînfricați de ochiul securist.

Dar am căzut, sub gheara-nstrăinării, în spasmele democrației oarbe
Și neo-liberali prin Constituție, am alungat dumnezeiescul jar;
Minciuna și orgoliul și corupția, înveșmântate-n steagul libertății
Te-a-ndepărtat de noi, iar astăzi, plătim un greu tribut murdar.

Păstrăm doar forme goale, fără greutate, că ne-amintim de Tin' doar la nevoie
Căci apăsați sub comunismul veșted, Te-am proclamat, umil, sub Tricolor;
Am așteptat cu anii libertatea, iar azi justificăm nelegiuirea,
Cortina cea de Fier am dărâmat-o, dar ne-am vândut, de bunăvoie, robi.

Întoarce-Te, azi, Doamne-n România! Nu-Ți părăsi, -n mânie moștenirea
Și-ajută-ne să rezidim altarul, care de mult mai zace dărâmat...!
Ridică oameni sfinți ca altădată, să strige-n gura mare: "Deșteptarea!"
Ca țara noastră să devină-n lume, lumină vie, cu adevărat!

Amin