Vin norii

Vin norii... se arată, în vremea de pe urmă,
Aduc doar suferință, și multe tulburări,
Dar cei ce îl așteaptă, pe Domnul sunt aceia,
Ce-n orice vremi privirea, o au doar după zări.

Vin vești și multă teamă, ce-aduc și clătinare,
Sub groaza ce dorește, mai mulți a înghiți,
Dar cei ce sunt cu Domnul, în inimă pe cale,
Vor fi cu ei în ceruri, nicicând nu vor pieri.

Se-aude și ocara, ce este aruncată,
Peste creștinii care, sunt azi nerăbdători,
S-ajungă sus în locul, ce-i fără de ocară,
E locul cu iubire, e dincolo de nori.

Se-aud cum luptă-ntruna, cu arme în războaie,
Acei ce n-au odihnă, de veghe ce-s mereu,
Ei sunt azi credincioșii, care vor fi la capăt,
Eroii slavei Sale, unde nu va fi greu.

Vin zile tulburate, ce-aduc și deznădejde,
Aduc atâtea gânduri, și multe-mpovărări,
Dar fiii Celui veșnic, nu stau în deznădejde,
Sunt cei care aleargă, privind mereu în zări.