Vin cu inima plecată

Vin cu inima plecată, și în suflet mulțumire,
Căci în zilele din viață, îți simt mila-n ocrotire.

Când mi-a fost drumul în ceață, dar și pasul clătinat,
Ai dat ceața la o parte, și din nou m-ai ridicat.

Când rănit eram prin vale, obosit și aplecat,
Tu ai șters tăcut durerea, pace-n suflet mi-ai lăsat.

Mulțumesc pentru lumină, și pentru cerescul har,
Pentru aripa-ți întinsă, adăpost primit în dar.

Pentru zorii dimineții, Doamne vin să-ți mulțumesc,
Pentru-a Ta speranță vie, mă închin Tată ceresc.

Când n-am înțeles în viață, de ce este drumul greu,
Tu lucrai spre bine Doamne, ai iubit sufletul meu.

De aceea îți dau slavă, inima îmi este vie,
Tu o ții mereu curată, pentru-a Ta Împărăție.

Viața mea e-o mulțumire, pentru Tine Dumnezeu,
Ai lucrat mereu în taină, Mire-al sufletului meu.

Când privesc în urmă Doamne, văd a Tale îndurări,
Tu mi-ai fost mereu aproape, în necazuri și-ncercări.

Când furtuna se ridică, peste drumul vieții mele,
Tu îmi ești liman de pace, și lumină printre stele.

Haru-ți mă călăuzește, zi de zi pe drumul meu,
Și în taină îmi vorbește, , , sunt cu tine fiul Meu".

De aceea azi Părinte, glasul meu spre cer îl urc,
Mulțumire jos la cruce, numai Ție îți aduc.

Viața când mi se va stinge, și voi fi de după nor,
Voi cânta în veșnicie, slavă Ție, Salvator.

Atunci glasul meu o, Doamne, nu va mai fi stins de plâns,
Se va auzi-n cântarea, harului ce m-a cuprins.

Mulțumesc sfinte Părinte, pentru ce mi-ai dăruit,
Pentru har, pentru iubire, pentru suflet mântuit.

Și cât inima-mi va bate, pe pământul trecător,
Voi trăi în mulțumire, și-n iubire, și în dor.
Amin