VIERUL

VIERUL

"Te rog, mai lasã-l anu-acesta !...
Stãpâne,-atâta lucru-Ţi cer ... "
Aşa spunea Mijlocitorul
în ipostaza de Vier.

"Ce-ai zis ?... O, nu ! Nu-i cu putinţă
- rãspunse aspru Cel divin -
pãmântului sã-i ţinã umbrã
acest neroditor smochin !"

"Tãiaţi ! Tãiaţi pe loc smochinul
ce nu dã roade de trei ani !"
Dar tot atunci se-aude ruga
ce-a rãsunat şi-n Ghetsimani :

"Mai lasã-l, deci, şi anu-acesta
cãci voi sãpa-mprejurul lui
sã-i pun gunoi la rãdãcinã ...
şi-apoi voi face tot ce-Mi spui !"

Vierul ar fi vrut sã spunã
cã toatã vina este-a Sa ...
Copacul flãcãrilor pradã
cu niciun chip nu-l va lãsa.

Vieru-aşteaptã o minune
din mult iubitul Sãu smochin :
sã nu-I dea numai multe frunze,
ci sã-I dea rod, şi nu puţin.

Vãzând Vierul cã smochinul
nu-şi schimbã firea nicidecum,
alese, chibzuind în tainã,
plângând de dor, al jertfei drum.

E crucea suferinţei grele
sub care va cãdea rãpus.
Dar a iubirii Lui comoarã
nu are-n veci de veci apus.

Cãci doar jertfindu-Se pe Sine,
cu dor curat, cu gând senin,
va izbuti-n final Vierul
sã vadã roade în smochin.

Va şti sã-l rupã prin iubire
de tot pãmântul cel pietros,
de viermele ce-n rãdãcinã
de-atâta vreme l-a tot ros.

Şi-apoi cu ploi de primãvarã
sã-i ude noul sãu pãmânt
sub care din belşug sã-i toarne
gunoi în adieri de vânt.

Ce vis real ! Ce bucurie
gãsi Vierul - Grãdinar
vãzând cum se pleca smochinul
sub crengi de soare şi de har !
*
De poţi smochinul fãrã roadã
sã-l vezi în tine, dragul meu,
ascultã azi din Cer vestirea :
Stãpânul tãu e Dumnezeu !

A voiei Sale sfântã Lege
tu ceas de ceas ai încãlcat !
Din rodul vieţii tale lumea
şi Diavolul s-au înfruptat.

Dar glasul îndurãrii blânde
mai stãruie în rugãciuni :
"Mai lasã-l, Doamne, înc-odatã
sã-l scot cu milã din genuni !"

"Eu am murit şi pentru tine
sã afli vieţii tale rost !"
Vrei tu, prietene, ca Domnul
sã-ţi fie scut şi adãpost ?

Sã-ncepi prin har o viaţă nouã
şi sã primeşti un cuget nou ?
Priveşte crucea din Golgota
şi sus pe ea Mielul-Erou !

Şi ai sã vezi cum, prin credinţă,
vei fi spãlat de-al firii glod
sub cerul plin de bucurie
ca un smochin ce-aduce rod.