Viața(dezideratul suprem

Viața(dezideratul suprem)...


Ajuns-a să cunoască,
Un câine, limba noastră,
S-a străduit sărmanul,
Cuvinte, să rostească...

El nu mă minte,
Ci-i recunoscător,
Și are-atâta minte
Să ceară ajutor! ...

Își folosește, gura,
Cuvintele, își plânge,
Duios, ceva îmi cere,
Când, foamea îl constrânge! ...

De ceva, săptămâni
Îi cumpăr de nimic,
Trei oase, ce au carne
Cât e pe ele-un pic...

Cum unii zic:
-Mâncare, pentru cîini! ...
Doar două oase
Și ne spălăm pe mâini...

Aleargă cu perechea-i,
O neagră cățelușă,
În ochi, având speranța,
Că mă reped la ușă...

Ca un bătrân, ce pare
Că, e slăbuț la minte,
Le pun, acele oase,
Cu carne dinainte! ! ...

Nu-i un festin,
Ci supraviețuire,
Stă-n frig, nu e ca noi,
Ce plângem, de-ncălzire,

Feriți de vânt și ploi,
Purtând încălțări, noi! ...
Nealergând pe, gheață,
Ori adormind, în zloată,
Sau baltă cu noroi...

Cel Care l-a făcut,
Când a creat, viață,
Și nouă, ne-a cerut
Să nu privim, la față
Ci să administrăm,
Cu grij-a sa grădină! ! ...

Oare cât ne rugăm,
Cu cereri, să revină? ! ! ...
Pângem că pierdem bani,
Dar putem pierde, vieți,

Și ca o plastilină,
Suntem de înțelepți...
Întreb, avem noi, graiul,
După cuvântul, Său,

Când plângem
Că-i greu traiul,
S-audă Dumnezeu! ? ? ...

Dacă, în post vom umple,
O crâșmă, sau un bar,
Și îngânând colinde,
Începem „cu-n pahar! ... ”

”Să ne-ncălzim” vom zice
Ca să putem cânta,
Cerând să se implice,
Isus cu slava Sa! ! ...

Aceasta-i, blasfemie,
N-amestecați, beția
Și-a voastră bucurie,
Cu viața, Lui Mesia! ! ...

Vestiți, după Scriptură,
Cinstiți, tot Adevărul
Fugiți de băutură,
Slăviți, într-una cerul! ! ...

Lăudați, Legământul,
Cu Dumnezeu făcut,
Și nu, așezământul,
Din cărămizi de lut! ...

Zadarnic, noi am vrea,
Să ni se zică, sfinți,
Când n-avem milă-n noi,
De câinii, părăsiți...

Un, os, dacă-l vom pune,
În pungi, la tomberon
În loc să-l ia un câine,
Ne mai numim, noi om! ? ! ...

Un copilaș, de-am crește
Dacă-i, abandonat,
Asta-i, o mare veste,
Pentru, Cel Prea Înalt! ! ! ...

Și nu mulți, ci puțini
Cu-adevărat, sfințiți,
Ajung, de drept, creștini,
Ce le devin părinți! ! ...

Dar, să-nvățăm, odată
Că fericire, are,
Nu cel ce grija-și, poartă,
Și care ”deștept” pare...

Ci cel care-i, supus
Trăind, în umilință,

Pe care DUMNEZEU
Lâ-nalță-n, cunoștință.

Sau, cel ce nu oprește,
Vreodată, gura sa,
Să-l laude pe Domnul
Isus și Yehova! ! ! ...

Și lasă, unui, animal o coajă,
Nu fuge, la acel,
Ce intoneaz-o vrajă,
Chiar celui. ce plânge
Și ades se roagă pentru el.

Și dacă nu-nțelegi
Durerea câinelui,
Cum poți zilnic, să ceri
O pâine Domnului? ? ! ...

Ți-o dă și-așa,
Prea bunul,
Și dreptul Dumnezeu,

Dar nu, uita, n-o aștepta, mereu! ! ...
Și-ntreabă-te, cunoști cumva
Mesajul Său! ? ? ! ...

P. S.
Dacă nu reflectezi
O clipă, la astă poezie,
E pentru că, nu crezi
În Domnul, ci-n mândrie! ...

Înseamnă, c-a ta viață,
De fapt e un gunoi,
Și încă, ai restanță
La viața de apoi! ! ~_!"&~

Atâtea întristări,
În viața, ce s-a scurs
Puține mângâieri,
Și, un dușman, ascuns

Lup, în oaie, țigaie, deghizat
Ce crede despre sine
Că-i sfânt, ne-având păcat,
Cum a făcut Satan...
Momind-ul pe Isus
Dar va fi-n van,
Întregul lui parcurs! ...
Și-a arătat, că scopul,

E ca să strângă bani
Ținând, o predică,
Pentru mitocani
Zicând că-s Biserică! ! ...

Iartă-mă, Tu DOAMNE
Că am crezut în ei! ! ...
S-au dovedit, icoane,
A unor”farisei,”

Atâtea, intristări
În viața ce s-a scurs,
Și-atâtea, remușcări,
Pe foaia, de parcurs:

-Credeți în mângâieri
A mâinii lui Isus! ! ! ...

Moldovan Pavel
23.11. ora23.00