Viață prin Cuvânt

Azi, Alina vrea să știe,
Nu din filme, nici din carte,
Ci cât stă-n bucătărie,
Ce înseamnă "după moarte".

Și cum mama termina
Ciorba roșie de linte
Și-ndrăgita musaca,
Fata se-așeză cuminte
Și îi puse-o întrebare:
-Mamă, nenea Nicolai-
Unde-o fi plecat el oare?
Tanti zice că în rai...
-Mda, e drept, la o adică,
Era bun și credincios.
-Dar vecinul nostru, Trică?
El vorbea... nu prea frumos;
Ba l-am auzit odată
Înjurând, și încă rău;
A băut și-o vară toată
S-a certat cu tatăl său!
-Știi prea multe, spuse mama,
Și-apoi nu e treaba ta!
Fiecare vom da seama
Când spre cer ne vom 'nălța.
După Biblie- Cartea sfântă,
(Cea din living, ai văzut-o),
Prin ea, Dumnezeu cuvântă
Și tot El ne-a dăruit-o.

Apoi mama o îmbie
C-un pahar mare cu lapte,
Dar Alina vrea să știe
Cum s-ascundă niște fapte,
Nu îngrozitor de rele
Dar departe de-a fi bune
(Păcăleli și minciunele)-
Și-a trecut la acțiune,
Întrebând: -La bunicuța,
Când ai fost, ai spus că-i tare
Bolnăvioară, sărăcuța
Și-o cuprinde-așa, o stare.
O să moară, știu eu bine
Și-o să plâng că-i buna mea,
Dar, când pleacă, se cuvine
Să-i dai Biblia la ea.
Fiindcă, mam-așa cred eu:
Bine-i să o dăruim
Înapoi lui Dumnezeu,
Dacă noi tot n-o citim!

...Ceru-i roșu ca arama,
S-a răcit ciorba de linte
Și la masă șade mama
Cu Alina cea cuminte.
Lâng-o carte mare, neagră,
Sprijinindu-se pe coate,
A-nceput să înțeleagă:

-Mamă, vezi, suntem salvate!