Viaţa noastră... parcă ar fi un concurs de alergări

Viaţa noastră... parcă ar fi un concurs de alergări
Cine este mai sprinten, mai puternic, mai tare...
Dar în final... tu eşti aruncat undeva într-un ungher
Căci nu mai ai preţ şi ajungi să îngiţi amarul sub soare.

Din răsputeri alergăm spre succes... şi noroc...
Adesea cu ambiţii deşarte... stârnind praful pe drum
Şi plângem doar la mormânt atunci când ne frige un foc
Când vedem ce a fost omul cândva... şi ce este acum.

În minciună trăim, în deşertăciuni şi-n plăceri
Avere strângându-ne cât mai multă aici pe pământ
Iar când viaţa încet ni se stinge... rămânem cu dureri
Şi lacrimi de căinţă vărsăm căci am adunat numai vânt.

Omul aleargă ca într-un cerc... ce n-are sfârşit
În a vieţii vâltoare se zbate sărmanul... întruna
Dar cu părere de rău noi toţi vom muri... negreşit...
Căci cercuri vor fi încă multe... dar viaţa... e una.

Tu în dar ai primit-o de la al tău Dumnezeu
Păstreaz-o şi fii foarte atent cum azi o trăieşti...
Nu face s-o schimbi pe euro, pe dolar sau pe leu
Prea scumpă-i s-o pierzi ca-n iad pe veci să te chinuieşti.

Cu lacrimi în ochi... îţi petreci anii ce zboară
Căci te-au lăsat singur să plângi în noapte târzie
Şi stai acum la răscruce de drum încărcat de povoară
Descurajat şi fără speranţă... în prag de veşnicie...

De ce tot alergi?... Opreşte-te numai o clipă
Şi gândeşte-te bine... căci ai un suflet veşnic şi viu
De ce faci din viaţa ta pe cărările lumii risipă
Ca la sfârşit cu regret şi tristeţe să spui... e târziu.

Hristos stă la uşa inimii tale... şi bate...
Te-aşteaptă cu drag căci vrea să stea de vorbă cu tine
Astăzi deschide-i... nu întârzia până încă se poate...
Fă-ţi timp pentru El şi nu mai alerga pe drumuri străine.


*****