Viaţa-i un bun pierdut

"Cine m-a pus aici? Prin porunca
Cui mi-au fost destinate acest loc
Si acest timp?"
Pascal,

Viaţa-i un bun pierdut

Ce e viaţa? Cine ştie?
Viaţa-i o călătorie
Urcă cărarea şi nu ştii
Unde ,când se va sfârşii

Viaţa noastră trecătoare
E asemeni cu o floare
Boboc mândru-n zori de zi
Când începe a înflorii

Floare legănată-n soare
Când dă să se desfăşoare
Brumată-n toamnă târtzie
Ea încetează să mai fie

Viaţa care o trăim
E lucru măreţ, sublim
O comoară pe pământ
Dacă are ţelul sfânt

Aminrire e şi dor
Pentru omul călător
Zi de lucru, lucrătoare
Nicicând zi de sărbătoare

Viaţa-i umbră pe pământ
Cand e soare-I dulce cant
In apus încet dispare
Pş a negurii cărare

Viaţa noastră nu e mare
Viaţa noastră-i o suflare
Răsare soare şi apune
Trece timpul si nu spune

Trece timpul cu neştire
Nefăcând vieţii oprire
Pentru multă omenire
Viaţa e o rătăcire

Frunză-i pe apă purtată
Ce vănturi dau să o bată
Vârtejurile-o tot rotesc
Spre vaduri cu ea pornesc

In mare călătorit
Punte-i pe drum infinit
Peste un râu ce-i inspumat
Loc ce oameni-l străbat

Dulce-i viaţa când n-o ştii
Mâine eşti,ori vei sfârşii?
Vai cum trece şi n-ai ştiut
Viaţa e un bun pierdut