Viața este minunată

Doamne viața mea cu Tine, este-atât de minunată,
Nu mi-e teamă când începe, vântul din adânc să bată.

Nu mi-e teamă când ridică, uneori marea un val,
Știu... de mână ești cu mine, mă vei duce Tu la mal.

Doamne drumul greu cu Tine, este-un drum așa ușor,
Orice se ridică-n față, printre toate grele zbor.

Căci în fața mea pe cale, eu te las pe Tin' mereu,
Să îmi netezești Tu drumul, când devine unul greu.

Când mă tulbură vre-o șoaptă, eu mereu ei azi îi spun,
Să nu-mi mai oprească pasul, înspre Tine ce-i acum.

Căci ființa mea pe cale, ea ascultă glasul Tău,
Ce îmi spune că o șoaptă-i, amăgirea celui rău.

Știu că Tu și mai departe, Domnul meu vei rămânea,
Sprijin și acea tărie, ce o am in viața mea.

Mi-ai spus singur niciodată, nu voi fi pe-acest pământ,
Și eu cred căci este-n cartea, sfântă scris acest cuvânt.

Nu mi-e frică când răcnește, gura ce mereu ar vrea,
Să mă-nghită, căci puterea, știu... ea este-n mâna Ta.

Tu din mii și mii pe mine, m-ai ales când m-ai salvat,
Pradă nu mă lași nici astăzi, Domnul meu Cel minunat.

Tu mă treci de orice vale, și de-adâncu-ntunecat,
Mâna Ta îmi este locul, de odihnă când eu cad.

Când eu cad de oboseală, Doamne doar la pieptul Tău,
Simt că este locul unde, mi-e ușor când este greu.

Eu la Tine alinare, am găsit când doar plângeam,
Tu mi-ai ridicat privirea, s-o ridic când nu puteam.

Îmi ești Mamă, îmi ești Tată, nicicând nu m-ai părăsit,
Ai rămas doar lângă mine, eu cum sunt... Tu m-ai iubit.

Nu m-ai dat Tu la o parte, unii Doamne cum m-au dat,
Când mă apăsau în vale, Tu mereu m-ai ridicat.

Să rămâi mereu cu mine, cum ai fost și pân-acum,
Doar cu Tine propășire, voi avea pe-al vieții drum.