Viața ca o cupă

În curgerea ei viața s-a dovedit a fi
Concavă ca o cupă, cu nori cu bucurii,
Din mal în mal bulboana m-a dus tot mai adânc
Căci mi-am pierdut iubirea din gângurit de prunc.

Dar într-un punct de minim, pe buza unui hău
M-a ridicat pe brațe Fiul Lui Dumnezeu,
Cu El urc spre zenitul de Aur străveziu,
În toamna vieții mele m-a învățat să fiu.

M-am împlinit ca jertfă, așa mi-am găsit rost,
Sunt vie, sunt bogată cum încă nu am fost,
Te frângi, te-împarți ca pâinea dacă dorești să fii
În Trupul Lui Cristos și cu El în veșnicii.

Știți ce bucurie e-o facere de bine?
Ea nu-i de pe aici, e de prin zări senine,
Înfiorează lutul, pe scoarțe bătrâne
Înmugurește Viața, Primăvara vine!

În curgerea ei viața mergând din zări spre zări,
Concavă ca o cupă cu răni și vindecări,
Ajunsă iar pe creste, de unde-a coborât,
Se varsă-n Cel Ce Este, în veșnicul Iubit.

Viața mea e cupa din care-am băut fiere,
În camera de sus, cu Isus mai beau miere,
Nu-și mai întoarce cursul, cupă va rămâne,
În ea adun din teascuri vinul nou de mâine.