Via lui Nabot

Via lui Nabot

Vreau sa va spun acum iata, ce s-a intimplat odata;
Tocmai in Samaria, unde Ahab casa avea
Atunci cind era imparat in Israel la palat.
El! cu Izabela lui nu erau ai Domnului

Caci fapte rele facea, condus de sotia sa
Lui baal se inchinau si cu jertfe il cinsteau
Idol din piatra facut fara suflare si mut.
In vecini de-a sa mosie, era a lui Nabot vie.

Intr-o zi Ahab privi, peste gard si se gindi
O!.. ce loc larg as avea daca...via ar fi a mea
As face din ea gradina de verdeturi...ma gindesc!
Numai daca as putea pe Nabot sa-l lamuresc.

Ca-n Israel eu stiu bine, mostenirea nu se vinde
Ori... poate s-ar invoi si-atunci arginti i-as plati.
Vreau s-o am! si-o sa-i propun, alta vie-n loc mai bun!
Cu Nabot se intilneste si despre vie vorbeste

Dar cum era de-asteptat! Nabot, via nu i-a dat!
-Dumnezeu sa ma fereasca!.. mostenirea parinteasca?
N-am s-o schimb pe nici o vie, ca-i din stramosi mostenire!
-Nici... arginti... pe ea nu vrei? Nuuu!.. c-o las la fii mei!

Atunci, Ahab minios la palatu-i s-a intors
In patul lui s-a culcat si nimic nu a mincat.
Izabela! a lui sotie, veni iute sa-l mingiie!
Ea a zis: nu fi-ntristat! oare nu esti tu-mparat?

-Scoala-te! ia si maninca, nu fii cu inima trista,
Despre via lui Nabot!.. ca eu ti-o dau! asta-i tot.
Ea! scrisori trimise-ndata la a batrinilor ceata,
In cetatea lui Nabot, pecetluite degrab cu inelul lui Ahab.

Ea! in acestea scria: cind primiti scrisoarea mea,
Porunca sa mi-o impliniti! pe Nabot sa-l omoriti
Vestiti voi un post mai mare cu pirisi ca sa-l doboare
Sa minta c-a blestemat pe Dumnezeu si-mparat.

Apoi cu pietre-l loviti pina cind il omoriti.
Ei porunca-i implinira, pe Nabot il omorira
Izabela dupa acestea lui Ahab ii duse vestea:
-Dute!..caci via-I a ta, ce pe-argint n-a vrut sa-ti dea

Ca Nabot!.. murita doara! Ahab, iute se coboara
Ca sa puna stapinire pe-a lui Nabot mostenite.
Insa!.. Domnul s-a miniat, pe al lui Ahab pacat
Si-l trimite pe Ilie la-mparatul cu solie:

-Ucigas!..si hot... tu esti, rau de tot ai sa sfirsesti
Pentru-ca M-ai miniat savirsind acest pacat,
Sa stii!...unde ciinii singe au lins din Nabot cind l-ai ucis!
Tot acolo il vor linge si pe-al tau, cind te vei stinge.

Iar pe Izabela ta!.. ciinii intreaga o vor minca,
Nenorociri sa stii bine am sa aduc peste tine
Pasari si fiare-or minca pe intreaga casa ta
Caci! ai lucrat ne-ndoios in chip foarte uricios!

Cind acestea auzii, imparatul! se smeri,
Isi trase un sac pe el si pasea mai maruntel
Mergea-ncet, dormea cu sacul ca...gresi-se rau saracul
Insa, pedeapsa-i venii cum Ilie-i prorocii.

Si noi avem de-nvatat de la acest imparat!
Si de la sotia lui, caci Cuvintul Domnului,
Ca exemple I-a lasat sa nu traim in pacat,
Cind iei ce nu e al tau, atunci ti se-ntimpla rau.

Caci mindria si-ngimfarea aduce-n urma pierzarea.
Toata viata cit traiesti!..ca Ahab sa te smeresti,
Dar!.. nu dupa ce-ai gresit ci...nainte fii smerit
Caci!.. smerit daca traiesti, mai putin pacatuiesti!