VESTEA NOUĂ

VESTEA NOUĂ

Fapte 14.15

De douã mii de ani încoace
în lume se tot dã de veste
cã Jertfa-i un izvor de pace
pe-a Golgotei înalte creste.

Veniţi voi, culmi îndepãrtate,
pustiuri ce n-aveţi nici rouã,
voi, dealuri şi râuri secate,
şi ascultaţi o Veste nouã.

Pe-un deal ce Golgota se cheamã
se-nalţã cãtre cer o cruce.
Iubirea ei cu glas de mamã
spre viaţa nouã vã conduce.

Şi de sub crucea sângeratã
un râu de apã cristalinã
revarsã peste lumea toatã
potop de har şi de luminã.

O nesfârşitã primãvarã
ce însoţeşte Râul Vieţii
te face liber de povarã
în zorii dragi ai dimineţii.

Veniţi voi, cei trudiţi sub soare
şi însetaţi de fericire !
Şi treceţi azi orice hotare
s-aflaţi divina mântuire.

Veniţi ostroave-ndepãrtate,
voi munţi, voi dealuri şi coline,
voi râuri mari învolburate
şi beţi din unda apei line !

Veniţi, nu vã ascundeţi faţa !
Daţi orice piedici la o parte
primind în dar din ceruri viaţa
ce-nvinge negurã şi moarte.

Lãsaţi orice prejudecatã
şi visurile trecãtoare
ce-apun cu toate deodatã
şi nu vã dau nimic sub soare.

Izvorul sfânt de mântuire
vã cheamã iar şi vã aşteaptã.
O, nu fugiţi de-a Sa iubire
şi-alegeţi astãzi partea dreaptã !

O lume-ntreagã-i însetatã
în arşiţa ce tot mai creşte.
Veniţi la apa minunatã
a Domnului ce vã iubeşte !

Chemaţi copacii din grãdinã
şi orice plantã din naturã
la apa rece cristalinã
ce vindecã orice arsurã.

Şi orice necuvântãtoare
sã vinã fãrã şovãire
cât încã poate-afla sub soare
în apa linã potolire.

Veniţi voi, insule-nnoptate,
pustiuri fãrã ploi şi rouã,
voi, dealuri şi câmpii uscate
şi-aflaţi acum o Veste nouã !