VESTEA BUNĂ

VESTEA BUNĂ

Printre-atâtea veşti sinistre
Care lumea înconjoară,
Printre mii de feţe triste
Fără cer de primăvară,

Doar o veste mai răsună
Aducând neprihănire
Căci e Vestea cea mai bună
Pentru-ntreaga omenire.

Ea ne spune că Stăpânul
Ce-a creat pământul, marea,
Ne primeşte azi la sânu-I
Şi ne dăruie iertarea.

Vrei să vii şi tu la Domnul
Ascultând ce El îţi spune ?
Hai, alungă teama, somnul
Şi te-apleacă-n rugăciune!
*
„Doamne, vreau de azi nainte
Să duc Vestea Ta cea bună
Cu al inimii fierbinte
Dor ce luptă şi-n furtună!”

Vestea Ta din zări senine
Face drum spre-o nouă viaţă
Celor care vin la Tine
Ascultând a Ta povaţă.

Duhul Sfânt vreau să mă-ndrume
Pe cărarea ascultării
Să vestesc mereu în lume
Evanghelia-mpăcării.

Nu doar folosind cuvinte
Ce „din coadă au să sune”,
Ci iubind ca un Părinte
Plin de har şi fapte bune.

Predicând ca raza lină
Ce alină suferinţa
Să fiu sare şi lumină
Înnoindu-mi pocăinţa.