Veșnici

Câte zerouri ar trebui puse-n spatele unei cifre
Ca să aflu valoarea veșniciei în a timpului limite?
Nu este unitate de măsură cunoscută de noi
Ce poate să definească veșnicia și viața d-apoi.

Numai sufletul poate ajunge acolo, așa valoare,
Valoare incomensurabilă ce numai sufletul are,
Incomensurabil ca veșnicia unde va ajunge
Unde nimic material nu va putea pătrunde.

Ce ne-ar folosi de-am câștiga lumea toată aici
Dacă sufletul l-am pierde la ce ne-ar folosi?
Această valoare mare pusă în noi, în acest trup
Odată se va întoarce la Domnul, dar oare cum?

Intre timp și veșnicie e numai un pas scurt
Unora li se pare puțin altora teribil de mult
Nu pasul e prea mare ci suferința dinaintea lui
Pasul e doar suflarea ce-i încetează omului.

De ești conștient de-a veșniciei existență
Și stai pasiv fără să faci nimic e demență
Gândește, cum în mare se scurg iute apele
Așa ni se scurg nouă tuturor anii vieți și zilele.

Fă ceva pentru tine, pentru veșnicia ce te așteaptă
Nu cunoaștem niciunul ultimul pas, ultima treaptă
Vâltorile și întorsăturile vieții ne amintesc că suntem.
Călători spre veșnicie fiecare cu credința ce-avem.

Cu credința ta unde crezi că veșnicia vei petrece?
Sunt două locuri, cu Domnul sau cu a diavolului cete
Alege, poți numai aici în viața ta scurtă pe pământ
Dincolo nu mai e alegere, doar a Lui deznodământ.

Tot ce-a fost până acum a trecut pe veci, în veșnicie
Imperii puternice, domnii strălucitoare-s doar pe hârtie
Așa vor rămâne guvernele și regatele de azi doar istorie
Uniuni și alianțe numai în amintire rămân toate, toate.

Acolo nu vor mai fi ce-au fost pe pământ odată
Acolo se vor întâlni toate la a Domnului judecată
Nu va fi pentru toți pedeapsă, pentru unii răsplătire
Pentru c-au lucrat aici fapte vrednice de mântuire.

Acolo-n veșnicie, unde timpul din mers se oprește
Unde anotimpurile numai sunt, nu se deosebește
Unde natura nu moare și iar regenerează repetat
Acolo totul se oprește, toate procesele au sfârșit.

Ce vom face acolo? se întreabă unii cu naivitate
E lipsă de preocupare, ne vom plictisi de moarte
Ce-s bucuriile în Duhul Sfânt, lumea nu înțelege
O veșnicie fără scandal și cancanuri ca pe lume.

Fără curiozitățile din lume, unii spun e plictiseală
Se întreabă și creștini ce vor face acolo fără treabă
Nu înțeleg bucuriile-n Duhul Sfânt și pacea veșnică
Bucuria în Duh trebuie simțită de-aici și pacea trăită.

Creștine de na-i Duhul n-ai cum să-i simți bucuria
Și n-o înțelegi nici pe aceea ce va fi toată veșnicia
Tot ce trăim pe pământ e schimbător și temporar
Dar unde vom petrece veșnicia nu-i a timpului orar.

Dăruirii și dărnicii, tot ce facem bun pe pământ
În veșnicie au efect de bumerang, se întorc îndărăt
Multe ni se întorc aici pe pământ în viață cât trăim
Bine facem semenilor, tot bine și răsplată primim.

Nimic nu-i veșnic aici, totu-i trecător și peren
Unii muncesc și adună cum ar trăi aici etern
Viața e așa scurtă aici și puțini asta gândesc
Până ajung în suferință și nu mai pot face nimic.

Să ne punem întrebarea, unde petrecem veșnicia?
Clipa plecări vine, dorită ori nu, se termină viața
De spui: pentru că viața-i scurtă, s-o trăim din plin,
Cum crezi trăiește-o dar vine sigur și regretul deplin.

Viața aici e cel mai scurt capitol din viața omului
Ne e dată ca pregătire pentru întâlnirea Domnului
Înainte de-a începe veșnicia va fi întâlnirea cu El
Și va decide unde-o vom petrece cu El sau în șeol.

A gândi: ce se va întâmpla cu alții, așa și cu mine,
Nu-i numai greșit e și nepăsare la veșnicia ce vine
Cum viața nu-ți depinde de alții așa nici veșnicia
Dacă nu-ți pasă cum trăiești viața așa e și cu vecia.

Nimănui nu-i vei putea reproșa vreodată cum ai ales
De veșnicie a auzit oricine, scuze acceptate nu-s
Numai aici cât trăim putem decide veșnicia noastră
După trecerea din viață, nimeni și nimic n-o să poată.

Cei rămași pot face rugăciuni și pomeni pentru tine
Sunt zadarnice, fără efect pentru veșnica-ți trăire
Tu, numai tu poți pentru tine ceva să faci, doar aici
După ce-ai plecat s-a terminat totul, ce-ai decis va fi.