Veniți voi însetații

Veniți voi însetații, veniți astăzi la ape,
E totul fără plată, veniți de vă hrăniți,
Să ascultați cuvântul, ce-i hrană-n orice vreme,
El vindecă ologii, ridică oropsiți.

Veniți la adăpostul, ca să aveți odihnă,
Sub aripile care, sub ceruri s-au întins,
De-ați obosit pe cale, odihna este Domnul,
El dă cu mâna largă, El e de necuprins.

Veniți astăzi sub raze, ce-aduc numai lumina,
Ce luminează drumul, spre-un loc făr-asfințit,
Nu stați printre ruine, căci printre ele-i drumul,
Ce duce la pierzare, e drumul rătăcit.

Veniți cât se mai poate, strigarea se aude,
Se va lăsa tăcerea, va fi un prea târziu,
Nu zăboviți o clipă, aici să nu rămâneți,
Pășiți pe urma sfântă, nu pe pământ pustiu.

Veniți aleși ai slavei, o slavă să vă-mbrace,
Cu haina de mireasă, Căci iată... va sosi,
O mare sărbătoare, o nuntă mai aleasă,
Cu Mirele ce-ndată, pe nor va reveni.

Veniți fără sfială, voi pentru nemurire,
Ați fost aleși de Domnul, pe cruce când murea,
Lăsând în urmă slava, lăsând în urmă cerul,
Cu inima și gândul, mereu la voi era.

Lăsați plăceri de-o clipă, ce duc doar spre pierzare,
Veniți la fericirea, ce veșnică va fi,
El astăzi vă așteaptă, ar vrea să vă îmbrace,
Cu slavă și mărire, pe El a-l moșteni.

Să nu lăsați să treacă, o vreme-a cercetării,
De glasul care astăzi, se-aude... ascultați,
Veniți la mântuire, veniți la veșnicie,
Cât Domnul vă mai cheamă, de El să ascultați.
Amin