Veniți la rugăciune

Veniți la rugăciune, veniți la închinare,
Căci timpul este-aproape, acela de sfârșit,
Azi harul îl mai lasă, căci mare-i îndurarea,
A Celui care vine, ce-odată s-a jertfit.

Veniți cât se mai poate, caci El la ușă bate,
Ulei să strângeți astăzi, căci mâine poate fi,
Acea mult asteptată, răpire către ceruri,
Dar poate chiar la noapte, sau poate-n altă zi.

Veniți cât El mai strigă, și fața s-o întoarceți,
Spre-acea lumină vie... lumina e Isus,
Ea poate să v-arate, o urmă care duce,
Pe plaiurile sfinte, ce sunt ele doar sus.

Veniți la hrană vie, la ape nesecate,
Hrănițivă cu viață, ca viață să primiți,
Vă cheamă... nu de mâine, de-acum vă cheamă Domnul,
Lăsați în urmă lumea, și pasul să-l grăbiți.

Lăsați a ei sclipire, plăcerile de-o clipă,
Și-a ei vremelnicie în urmă să lăsați,
Și-n vremurile grele, din urmă ce sunt astăzi,
Priviți doar înainte, în ea nu vă uitați.

Căci lumea e-o licoare, mereu ce-i otrăvită,
Ea moarte vă aduce, treziti-vă acum,
Căci mult timp nu mai este, sfârșitul e aproape,
Ce astăzi se arată, că vine El ne spun.

Veniți la mântuire, la fericiri divine,
E poarta către ceruri deschisă ea mereu,
Dar în curând o-nchide, și-acolo vor rămâne,
Acei ce plâng pe cale, doar ei și Dumnezeu.

Vor fi o veșnicie, nedespărțiți acasă,
Fără dureri și lacrimi, grăbiți-vă îndat,
Căci vine... maranata, El este-atât de-aproape,
Lăsați deșărtăciunea, revine-un Împărat.