Veniţi la Domnul, cel iubit!

Veniţi la Domnul, cel iubit!

Veniţi la Domnul, cel iubit,
Care în planul Său ceresc
După chipu-I Dumnezeiesc,
În dragostea-I El ne-a zidit
După un plan bine întocmit.

El ne-a creat pe-aceeaş cale
Privind la Înţelepciunea Sa -
În cer intrări pentru-a avea
Ca toate lumile spirituale -
Ce veşnic I-aduc Osanale.

Chiar din pământ fiind zidiţi
Domnu-n’a Sa Înţelepciune,
A demonstrat marea minune,
Din lut c-am fost însufleţiţi
De-a Sa suflare fiind treziţi.

Şi peste lumea cea normală
A pus un veşmânt de lumină,
Să poată sta-n Faţa-I divină
În convorbirea... personală,
Ne-având forţa-i spirituală.

Aidoma-n lumea îngerească
Să se-ntreţină-n... - sfătuiri
De Lucifer, ... s-aibă vorbiri...
În discutări să se-ntărească,
Ca nu cumva să-i ispitească.

Şi-a fost o linişte şi armonie
Între oameni şi Dumnezeu,
Îngerii sfinţi veneau mereu
Şi partea aveau la părtăşie
Mărind pe Domnu-n bucurie.

De-ar fi trecut de încercare
În examenul cel ascultării,
Cerul primea în completare,
La îngerii supuşi pierzării,
Lumea cea nouă, a creării.

O lume, da, de un ordin nou
Ce-avea de suit pe noi trepte
Spre alte stări mai înţelepte,
Fiind pentru cer, un alt ecou,
Mister de-acum în largul Său.

Sub care-nspre desăvârşire
Ea trebuia să-şi însuşească
Acea stare Dumnezeească,
A îngerilor, ... ce-n părăsire
Erau cu Lucifer, în răzvrătire.

Flavius Laurian Duverna
10 septembrie 2018