Veniți azi la Domnul

Veniți azi la Domnul, El cerul deschide,
Mai cheamă și astăzi acasă pierduți,
Când strigă și surzii aud cum El strigă,
Oprește și ape, el mută și munți.

Veniți căci iubirea mai cheamă azi inimi,
Ce-ntruna se zbat obosind pe pământ,
În freamătul vieții ce lor le aduce,
Mereu tulburări ce le-ascund ele-n gând.

Veniți din pierzare acum la lumină,
Căci El nu ar vrea să vă pierdeți pe drum,
Voi ochi ce priviți doar spre lumea-n păcate,
Spre cer ridicați-o, El strigă acum.

Întoarceți azi fața spre viața eternă,
Vă cheamă Stăpânul, vă cheamă Isus,
Trimiteți voi gândul în lumea cea vie,
Ca el adăpost să-și găsească doar sus.

Acum când El strigă, ieșiți din pierzare,
Salvare va da astăzi strigătul Său,
Nu stați voi ascunși într-o grea nepăsare,
Căci vrea să vă smulgă din tot ce e rău.

Lăsați astăzi lumea, lăsați și păcatul,
Să nu vă treziți într-un timp ce-i târziu,
Veniți azi la Domnul, El încă mai cheamă,
Căci vrea să vă treacă de orice pustiu.

La masa întinsă în ceruri v-așteaptă,
La piept să vă strângă El mult și-ar dori,
Întoarce-ți acum de pe drumul spre moarte,
Pe el nu e viață, pe el ve-ți pieri.

Priviți spre lumina ce-ndată apare,
Ieșiți azi din bezna ce rău v-a orbit,
Lăsați voi apusul o umbră să fie,
Priviți spre un veșnic și viu răsărit.

Deschide-ți azi poarta spre inima voastră,
Să intre chiar Domnul în ele ar vrea,
Curate să fie, să nu aibă pată,
Căci viață azi lor El ar vrea să le dea.

El încă mai cheamă spre ceruri... acasă,
Dar mult prea curând nu se va auzi,
Voi cei ce-ascultați azi chemarea divină,
Din somnul pierzării vrea să vă treziți.