Veniti...!

Veniţi...!

Veniţi la apele odihnei
veniţi şi vă-nfruptaţi cu Har
Că nu-nzadar Mântuitorul
şi-a frânt viaţa la Calvar
Nu amânaţi chemarea sfântă
nu zăboviţi în greu păcat
Veniţi cu mii şi milioane
la Cel ce v-a răscumpărat.

Poftiţi pe prieteni şi rudenii
pe om bogat şi om sărman
Pe filozofi şi oameni simpli
să vină la ceresc liman
Să vină şi să-şi răcorească
lăuntrul şi-al fiinţei dor
Să cânte Cerului mărire
cu îngeri, heruvimi - în cor.

Nu refuzaţi oferta dulce
de-a fi cu ‘Christ o veşnicie
Şi n-aruncaţi divinul dar
de vreţi pe veci o bucurie
Ci năzuiţi spre plaiuri sfinte
unde-ntunericul e-nvins
Vă va învălui lumina
pe tot întregul ei cuprins.

De ce dormiţi în nepăsarea
ce vă aduce nevegheri?
De ce trântiţi Cuvântul vieţii
dorind carnalele plăceri?
Treziţi-vă din lâncezeala
ce vă-nrobeşte-n necredinţă
Sorbiţi din tainicul izvor
ce dă puteri şi biruinţă.


Veniţi acum!! Veniţi cu toţii!
s-aveţi extaz de fericire
Veţi îmbrăca preasfânt veşmânt
de pace şi neprihănire
Văpăi nestinse-or locui
în duh şi-n dragoste fierbinte
In ne-ncetată adorare
cum s-o descrie nu-s cuvinte.


gc//ti/2005