Venim la Tine astăzi Doamne

Venim la Tine astăzi Doamne,
Căci luptele ne-au obosit,
Al Tău popor ales te strigă,
Care nicicând nu s-a oprit.

Venim după a Ta-ndurare,
Ca să ne-o dai Tu înc-odat,
Ca și atunci, când sus pe cruce,
Cu spini ai fost încoronat.

Ooo... Doamne-ascultă, glasuri multe,
Ce strigă azi de pe pământ,
Căci vremurile sunt prea grele,
În ele-s azi doar ochi ce plâng.

Venim pe calea ce-i oprită,
De-un timp ce-i astăzi mult prea greu,
Căci vrem să-naintăm pe drumul,
Pe unde-ai mers Tu... Dumnezeu.

Pe unde-ai mers și Tu odată,
Pe-acelaș mergem azi și noi,
N-am vrea să fim căzuți în lupte,
În vremurile de război.

N-am vrea să fim în rătăcie,
Ea vremea care este-acum,
Ar vrea ca noi fără iubire,
Să mergem astăzi pe-acest drum.

Vedem cum ura se așează,
În fața noastră pe cărare,
Și dezbinarea e prezentă,
Când trece-al Tău popor prin vale.

Și murmurul dar și cârtirea,
Acest timp Doamne le-a adus,
Apleacă timpul astăzi ochii,
Care cândva priveau în sus.

Coboară mâinile-obosite,
Ce ridicate-au fost mereu,
Căci azi poporul îl cuprinde,
Un timp ce este mult prea greu.

Isuse... Tu Acel din slavă,
Acet timp este-n mâna Ta,
Îl vei opri cu-a Ta putere,
De astăzi te vei îndura.

Tu poți s-aduci o vreme-n care,
Al Tău popor eliberat,
Cu voia Ta el azi să fie,
Cum ai făcut și altădat.