VEGHEREA PORTARULUI

VEGHEREA PORTARULUI

Portarul din noi este pus să vegheze
Ca ochiul acela tot timpul atent
Nimic din afară să nu infecteze
Profilul şi viaţa din timpul prezent.

Dar dacă adoarme măcar o clipită
Vrăjmaşul pândeşte şi-i gata de-atac;
În faţă ne-apare o primă ispită
Cu pofte păgâne ascunse-ntr-un sac.

Ce facem atuncea? Aceasta-i problema.
Ce fel de-atitudini pe loc vom lua
În ţăndări, prin Duhul, să spargem dilema
Cu care Vrăjmaşul ca robi ne-ar lua?

E prea importantă ades părtăşia.
Cu cine la masă preferi tu să stai?
Şi cui îi oferi din duh bucuria
Sau marea-ţi durere ce n-o spui în grai?

Isus când la cruce mergea ca să moară
Cu toţi ucenicii la masă a stat.
Şi Cina de taină-n durerea amară
Ca act de putere atunci El le-a dat.

Cu glas de părinte le-a spus să vegheze.
E vremea să lupte când nu-i timp de somn.
Lăsaţi letargia Isus s-o reteze.
Căci Cel ce ne-aşteaptă e-al cerului Domn!

Sunt mulţi păzitorii ce-şi dorm somnul morţii
N-au timp să asculte măcar un minut.
Trăiesc şi-şi duc viaţa în voile sorţii
Vegherea lor este ca timpul pierdut.

Vegheaţi cu credinţă în inimi zdrobite!
Se-ntoarce Stăpânul, o, iată-L pe drum.
Răsplata-i cerească în vieţi fericite.
Acel ce-L iubeşte nu doarme nicicum.