Vegheator în orice vreme

Vegheator în orice vreme, să fii Domnul ți-a cerut,
Să nu cazi în astă vreme, când e vremea de cernut,
Să nu fii uscat de vânturi, în vreme de secerat,
Să nu fii sub stropi de ploaie, vasul care-i sfărâmat.

Vegheator în orice vreme, strigă glasul Celui sfânt,
Tu să fii mereu pe cale, și în inimă și-n gând,
Și în răsărit de soare stai de veghe, n-ațipi,
Dar și în lăsarea serii, căci nu știi când va veni.

Stai de veghe-ntotdeauna, căci venirea e aproape,
Nu urma acele urme, ce șoptite-ți sunt în noapte,
Nu sta jos în ceasul zilei, nici în cel ce e târziu,
Căci nu știi în care vine, Cel ce-i veșnic, Cel ce-i viu.

Doar veghind poți haina albă, s-o pâstrezi mereu curată,
Ca să fii de Domnul slavei, tu recunoscut la poartă,
Ca să intri-n slava-n care, tu de El ești așteptat,
Vei intra doar dacă astăzi, tu în toate ai vegheat.

Ooo... creștine-a ta veghere, poarta către sfântul Rai,
Într-o zi o va deschide, de mereu în ea tu stai,
Ochii ațintiți întruna de îi ții înspre Isus,
E vegherea ce odată, te va duce-n ceruri sus.

Nu te clătina în valuri, o veghere te va trece,
Și de valuri, de furtună și de ploaia care-i rece,
Ea mereu îți va aduce, și nadejde și credință,
În veghere-ntotdeauna vei primi doar biruință.