Vedenii... în noapte

Vai! Ce noapte tulburată am avut, greu de descris
Nici nu ştiu,au fost vedenii prezentate ca un vis
Sau ca Nebucadneţar am avut visuri ciudate
Dar mai detailat ca lui, mi-au fost practic prezentate!

Împreună cu soţia m-am culcat ca-ntotdeauna
Fără griji deosebite, de data asta niciuna
Dar abia am aţipit când un recital de faze
Cu-ntâmplări ce n-am trăit, au venit ca nişte raze...

Deşi era-n plină noapte, totul brusc s-a luminat
Speriat am deschis ochii şi era adevărat!
Lumina era şi-n casă! Televizorul aprins!
Somnoros n-am sesizat... poate eu nu l-aş fi stins!

Dar m-am deşteptat pe loc, neînţelegând nimic!
De ce totu-i luminat, întuneric nici un pic!
Am sesizat plin de spaimă că soţia îmi lipseşte
Asta chiar e prea de tot! Ce se-ntâmplă mă uimeşte

Unde s-ar fi dus în noapte fără să spună ceva!
E ridicol... Nu-mi dau seama... Pe cine pot întreba?
Dar pe străzi e nebunie, un vacarm de nedescris!
Nu se-nţeleg doi cu doi, nu ştiu ce o fi precis!

Totuşi printre picăţele aud pe mulţi întrebând:
Unde să-mi găsesc soţia?... Dispărută de curând!
Şi eu îmi caut bărbatul şi unul dintre copii
Nu ştiu unde să-i găsesc? Unde s-au dus? Unde or fi?

M-am cutremurat în mine, căci şi eu sunt implicat
În aceste stări de spaimă ce pe toţi ne-au apucat!
Am intrat grăbit în casă... Dar televizorul meu
Arăta imagini grave, într-un mod instantaneu!

Într-o parte avioane ce-au căzut fără temei
Piloţii au dispărut nimeni nu ştia de ei!
Trenuri grav avariate erau acum prezentate
Cele mai mari accidente de pe Căile Ferate!

Căci în gări şi la macazuri erau lipsă angajaţii
Nimeni nu ştia de ce nu le-au luat locul alţii!
Impiegaţi şi şefi de gară sunt parcă evaporaţi!
Unde? Cine? Pe cât timp... Se vor lăsa aşteptaţi!

Tramvaie şi troleibuze stau, sau circulă: „Hai - Hui"!
Nimeni nu poate-nţelege! Să te plângi la cine... Nu-i!
Căci vatmanii,controlorii au intrat ca în pământ!
Şi cei care au rămas, de vii s-ar băga-n mormânt!

Căci e haos, tragedie cu oameni înnebuniţi
Aleargă care-ncotro, dar total descumpăniţi!
Benzinăria-i închisă, pompele fără curent
Maşini cu şoferi bolnavi se lovesc, fac accident!

Unii sunt blocaţi prin lifturi, alţii blocaţi la subsol
Bolnavi lăsaţi în salvare strigând după ajutor
Pe mese de operaţii sunt bolnavi abandonaţi
Medicii au dispărut! Nu pot fi recuperaţi!

Femei ce nu pot să nască, căci nici moaşe nu mai sunt!
Alţii stau cu mâna ruptă! Alţii chiar cu gâtul frânt!
Mulţi cu boli ce sunt fatale, aşteaptă, dar... în zadar
Personalul e puţin şi stau şi ei ca pe jar!

Au izbucnit şi incendii grozave, devastatoare
Dar nu mai sunt telefoane şi nu mai vin ajutoare!
Nu mai sare-n ajutor nici chiar frate pentru frate
De fapt toţi sunt uluiţi, chiar de vrea şi tot nu poate!

Multe ape dirijate au luat-o aiurea!
Căci de stăvilarul lor nimeni nu se-apropia!
Au venit ca un potop devastând totul în cale
Lăsând pe unde-au trecut durere, amar şi jale!

Şi pe mări şi pe oceane era o harababură
Toţi umblau fără control, toţi avea purtare dură!
Submarine nucleare, vapoare cu mărfuri grele
Rătăceau descumpănite, se loveau şi între ele!

Costume-ntregi de scafandri pluteau deasupra pe ape
Fără corpuri omeneşti, ieşite ca spulberate
Zeci de bărci fără pescari şi iahturi strălucitoare
Erau toate în derivă făcând scene uimitoare!

Şi platformele marine scoteau ţiţeiul de zor
Dar fiind nedirijate lucrau spre dezastrul lor
Căci „Cisternele-depozit" se umpluseră demult
Ţiţeiul curgea în apă, poluând mediul crunt!

Balene, coloşi de mare pluteau în negru decor
Mortăciuni în putrefacţii pe întinsul apelor...
Emanau mirosuri grele, insuportabil de grav
Dar cine să ia măsuri, nimeni nu mai este „Brav"!

Şi-n adâncuri de pământ, întâmplări ca niciodată
Au început să apară simultan şi dintr-odată!
Mulţi mineri la mii de metri au rămas descumpăniţi
Lifturile s-au stricat, pereţii sunt năruiţi!

Unii sunt blocaţi acolo înmormântaţi ca de vii
Şi-au luat în gând „ADIO" de la soţii şi copii!
Căci cutremure grozave s-au produs într-un timp scurt
Totu-i fără de speranţă, nicăieri nu afli scut!

Dar şi trenuri prin tunele şi metrouri numeroase
Cu tot ce-au avut în ele sunt în stări dezastruoase!
Omenirea a dat buzna să găsească vreo ieşire
Dar a ieşit tărăboi şi-au căzut în nesimţire!

Nici chiar cei mai grijulii din „Buncăre speciale"
Nu mai au sorţi de izbândă. Spre salvare nu au cale!
Căci tot ce ei au gândit că-i vor duce spre final
Le-au creat cazuri extreme şi-au ajuns purtaţi de val...

Dezastrul de pe oceane şi cu cel din subteran
Au creat alte probleme cum n-au fost în nici un an!
Au reizbucnit vulcane, s-au produs cutremuri mari
Numai fumuri, numai lavă, ia-ngrozit şi pe cei tari!

Aceste calamităţi au răspândit boli, urgii
Oamenii doreau să moară! Nu doreau să fie vii!
Alergau la munţi, la ape să afle modalitate...
Cum să moară... Dar uimire!... Nu mureau în realitate!

Soarele e-ntunecos, luna nu mai străluceşte!
Stelele cad de pe Cer, Cerul parcă se topeşte
Şi când nu mai suportam să mai văd aceste stări
Deodată pe ecran apăru venind din zări...

Prinţul Cerului, Slăvitul, Cel ce tot a biruit
Venea pe „Norul de Slavă" şi de toţi a fost privit!
A strigat spre omenire: Toate se vor întâmpla
Aşa cum aţi observat, aşa se vor derula.

Dar cu o modificare: EU apar „Întâi" la fel
Aşa cum apar acum, să iau pe ai Mei la Cer
Vreau să-Mi ţin promisiunea şi să o îndeplinesc
Pentru cei ce sunt ai Mei , le promit că îi răpesc!

Toţi acei ce i-aţi dat lipsă, în văzduh vor fi răpiţi
Ei mă vor întâmpina şi vom fi nedespărţiţi!
Dar acei ce vor rămâne vor trece prin ce-aţi văzut
Eu vă-ndemn: „Treziţi-vă!" Totu-i vrednic de crezut!

Astăzi încă ai prilejul să ai Harul Fericit
Să alegi: Ori rămâi jos! Sau devii un mântuit!
M-am trezit din visul meu... prăbuşit... dar bucuros!
Că totul a fost doar „Vis"... Şi la Domnul m-am întors!

Tu mai ai astăzi prilejul să te-ntorci să fii al Său
Să scapi de „Necazul Mare", să te-ntorci din drumul tău
Şi cu toţi din adunare să strigăm plini de iubire
Doamne dă-ne Marea Cinste, s-avem parte de „RăPIRE"
Amin