VASUL OLARULUI

VASUL OLARULUI

„Du-te la olar în casă
Muncii sale să-i vezi costul
Şi să-nveţi astfel mai bine
Încercării Mele rostul!”

Am văzut lucrând olarul
La un vas ce-i tras pe roată.
Însă când nu izbuteşte
El încearcă înc-odată.

Face-un vas precum îi place
Şi e plin de bucurie
Savurându-l plin de pace
Ca pe o comoară vie.

Vasul îi slujeşte scopul
La muzeu sau la vânzare.
Tot aşa Stăpânul nostru
Ne-a creat pe fiecare.

A pus duh în noi şi viaţă,
Ne-a dat minte, suflet nobil,
Ca să fim plini de mişcare
Nu cum este un imobil.

Dumnezeu este Olarul
Şi noi toţi Îi suntem vasul
Care nu ştim morţii noastre
Nici secunda şi nici ceasul.

Nu ne dă El socoteală
Face orice vrea cu noi
Însă are-un plan şi-o ţintă
Pentru vremea de apoi.

Regula Lui se aplică
Azi la oricare popor
Ca Israel din vechime
Sau ca cel din viitor.

Un laborator e lumea,
Cu oricare naţiune.
Planul mântuirii sfinte
Este-a harului minune.

Faraon prin împietrire
A-nclinat în luptă steagul
Când urgiilor divine
Le-a văzut întreg şiragul.

Însă când un neam de oameni
Se întoarce cu căinţă
Dumnezeu îi dă iertare
Înzestrându-l cu credinţă.

Tot astfel vorbind lui Iuda
În vremea lui Ieremia
Dumnezeu cel sfânt Se-oferă
Să-i salveze-mpărăţia.

Dar ei cu-ncăpăţânare
Au vorbit cu toată graba:
„Noi avem un plan al nostru
Şi nu-l facem azi degeaba.”

Dumnezeu din cer aude
Necredinţa vinovată
Ce ameninţă şi-acuză
Pe Olar şi vechea roată.

Ea înseamnă tot necazul
Deportării în robie
Şi acele lacrimi multe
Ce-n curând toate-au să vie.

De aceea şi profetul
Bun prieten cu Olarul
Către cer smerit se-ndreaptă
Şi Îi cere-n rugă harul:

„Adu-Ţi, Doamne bun, aminte
De-ale mele mijlociri!
Şi fereşte-ne Stăpâne
Iarăşi de nenorociri!

Când o să-Ţi arăţi mânia
Cu dreptate vei lucra.
Fă din visul vieţii mele,
Doamne, numai voia Ta!”