Văratică

Însorită zi de vară
Cu mirozne verzi de nuci
Unde fire de năgară
Îți arată să mă duci?

Ce poemă-melodie
Îmi compui iar în priviri
Cu stropiri de ciocârlie
Fără-un sâmbure de știri?

Din aripile senine
Spală orișice amar
Revărsările luminii
Peste frica de hotar.

Și recită iar spre vale
Pârâiașul cel zglobiu
Molcăluțele vocale
Scrise cu argintul viu.

În așa o zi cu Soare
Amuțesc ca un arcuș
Pe azurul de cicoare
Și pe șoapte de scoruș.

Prospețimile de undă
Străvezii spre mal ce vin
Visele mi le inundă
Cu un sincer cristalin.

Căci nu-s goane după ranguri
Nu e pizmă, nici dispreț
Doar cântările de granguri
Aici pot să aibă-un preț.

Ce e fală și avere? -
Ești în ele gras și șters
Dacă n-ai nici o putere
Să respiri al verii vers.

Râvnele de cer gândite
Slute sunt și în zadar
De le tescuiești citite
Dintr-un cap de cărturar.

Ce-s religii din citire
Cu palavrele livrești
Parodie de Iubire
Dacă Viața nu-o iubești.

Ramolit în bătrânețe
Ești câți ani n-ai fi atins
Că atâta frumusețe
Ai scuipat sub tălpi deprins.

În pustiu cerșești iar milă
De cu seară până-n zori:
De creații de ți-e silă
Defăimezi pe creatori!