Valea umbrei mortii

Totul e negru si-ncetosat
Valea parca e tot mai adanca,
Iar ea,cu sufletul sfaramat
Inca mai spera sa stea candva pe stanca.

Nimeni nu stie-apasarea ei,
Nici macar cei din jur n-au observat
Doar ea,si Dumnezeul ei
Cunosc tot ce s-a intamplat.

El,desi tacut de multe ori
O copleseste cu dragostea Lui de Tata,
Iar ea plangand,simte in piept
Fiorul Bland de alta data.

Cu ochii umezi sta in asteptare
Nu stie cand se va ridica,
Dar promisiunile Lui sunt in picioare
Deci,nimic n-o va putea darama!

Ca un peste pe uscat se zbate
Ar vrea macar un strop din El sa bea,
Dar El,inca e departe
Iar ea,se sufoca in noaptea grea.

Un singur lucru ei i-a mai ramas
In valea aceasta de suspine.
Credinta,ce s-a mai marit c-un pas,
Acum cand incercarea grea ramane.

O,de atatea ori a mai strigat
Spre Cel ce viata ei i-a dat,
Si a primit raspuns exact.
Dar azi,ce oare s-ntamplat?

Nu e El acelasi Dumnezeu
Ce si pe Iov l-a ridicat din groapa?
``O Doamne``striga spre El,
``Ai mila si de min`odata!``

Dar Domnul este desfatarea ei
Si-n ceas tarziu, si ziua cand e bine,
De aceea El a sters pacatul greu,
S-acum din nou bucuria vine!