Vai!

Vai!


Mulți sunt oamenii în lume ce resping orice povață,
Sfatul bun și îndrumarea sunt urâte-n a lor viață.
Viața lor e-o alergare de nicăieri spre niciunde,
Largă este-a lor cărare ce în negură se-ascunde.
Noaptea prea întunecată luminată-i de-amăgire,
O batjocură li-e dată, căreia îi zic iubire,
Nefirească unitate, anormală legătură,
Spurcăciune fără seamăn din inimă și din gură
Ba mai mult, legalizată... Ce mai lege făr-de-lege!
Și-apoi ne mirăm că, iată, roade-amarnice culegem...
Interesele-egoiste sunt numite libertate
Și uităm a ne mai zice tată, mamă, soră, frate,
Lipsa de respect, tupeul, sunt virtuțile la modă
Patimii nestăvilite înălțându-i astăzi odă,
Se calcă peste cadavre, nimeni nu are valoare,
Se lovește-n frenezie neinteresând cât doare.
Totul pică în cutremur! Nimic nu-și mai are rostul!
Au ajuns deopotrivă inteligentul și prostul,
Justiția-i ca hoția, căci dreptatea este strâmbă,
Se îmbracă animale, oamenii pe bani se schimbă,
Chiar biserica, ce-odată era dintr-o altă lume
Ascunde mii de păcate mascând cu o rugăciune...
Unde sunt zilele-acelea când minuni veneau degrabă
La chemarea umilinței, la o rugăciune slabă?
Ne-am mânjit cu silnicie, cu batjocuri și minciună,
În loc de pacea divină, avem în inimă ură...

.............................................................................

Vai! Căci nu mai este vreme! Trăim ziua judecății!
Pentru tine-azi se decide drumul vieții, drumul morții...
Dar alegerea cea mare numai ție îți revine,
Fii un iubitor de viață! Te separă de mulțime!