Va veni îndat răpirea

Va veni îndat răpirea, unde oare vei sfârși,
Tu întreabă-te creștine, oare ce vei moșteni?
Cu-a ta viață ce-i trăită, după cum tu îți dorești,
Vei ajunge unde-i Domnul, sau spre moarte te grăbești.

Va veni îndat răpirea, cum ți-e haina ce o ai,
Este una colorată, sau e demnă ea de Rai?
Cum ți-e cugetul creștine, dar privirea ta acum,
Înspre ce e îndreptată, spre placeri? ... sau greul drum.

Va veni un Mire-ndată, pregătit tu oare ești? ,
Ca să îi devii mireasă, sau poate mai zăbovește.
Zabovești în rătăcire, și în amăgiri mereu,
Alergând pe căi străine, unde nu e Dumnezeu.

Alergând în neputință, alergand spre nicăieri,
Ce nu-și vor avea sfârșitul, dincolo de nori... de zări.
Căci spre cele ce-s divine, trebuie să strângi comori,
Zi de zi, clipă de clipă, de cu zori pana în zori.

E odihnă numai Domnul, de cu El vei rămânea,
La răpire tu creștine, către ceruri vei zbura.
Dar de vei urmă plăcerea, pământească... vei sfârși,
Unde-n veci e plâns și jale, iadul îl vei moșteni.

Astăzi glasul Său se-aude, El trezește adormiți,
Căci din somnul cel de moarte, ei nu pot a fi răpiți.
De ai ațipit pe cale, să deschizi ochii îndat,
Căci la ușă e răpirea, bate ea neîncetat.

Cercetează-te îndată, vremea scurtă a rămas,
Este pentru pregătire, nu e timp de vre-un popas.
Strânge roadele iubirii, la sfârșit să fii răpit,
Căci îndată e răpirea, nu mai sta... fii azi grăbit.
Amin