Va veni în miez de noapte

Va veni în miez de noapte
autor. Diana G. U.

Va veni în miez de noapte,
Îmbrăcat în slava sfântă,
Își va înălța mireasa,
Care-n suferință cântă.

Va sfârși necazul mare,
Pentru cei care suspin,
Ei vor fi moștenitorii,
Locului prea-nalt, divin.

Nu va mai fi plâns ori teamă,
Nici dureri ce greu apasă,
Ci doar pace fără margini,
În cereasca Lui... acasă.

Cei ce-au stat în rugăciune,
Și-au păzit cu dor credința,
Vor primi cununa vieții,
Cunoscând ce-i biruința.

De aceea, stai de veghe,
Cu candela arzătoare,
Mirele îndat sosește,
Astăzi nu-i în depărtare.

Fericit va fi acela,
Ce-l va așteapta mereu,
Va intra în bucuria,
Veșnică, cu Dumnezeu.

Trâmbița va răsuna-va,
Peste munți și peste zare,
Iar pământul va cunoaște,
Ziua cea de sărbătoare.

Morții-n Domnul învia-vor,
Plini de slavă și lumină,
Iar cei vii, schimbați deodată,
Vor privi spre țara lină.

Nu va fi atunci durere,
Nici păcat și nici oftat,
Ci doar cântec de izbândă,
Pentru Cel ce ne-a salvat.

Să rămânem dar statornici,
Cu privirea spre Cel viu,
Căci puțină este vreme,
Și vom trece de pustiu.

Vom lăsa în urmă lumea,
Cu durerea și-al ei chin,
Și vom merge către Țara,
Unde curge har divin.

Vom vedea cetatea sfântă,
Cea scăldată-n străluciri,
Unde nu e suferință,
Ci doar sfinte fericiri.

Orice lacrimă vărsată,
Va primi răsplată-n dar,
Căci nimic nu uită Domnul,
Din al nostru greu amar.

Curând zorii dimineții,
Vor fi un etern senin,
Peste rodul jertfei Sale,
În al slavei Rai divin.

Vom cânta cu sfinți-n slavă,
Imnul marelui Păstor,
Cel ce ne-a purtat prin vale,
Și ne-a fost Izbăvitor.

Iar în pacea Lui cea sfântă,
Nu va fi nici-un apus,
Doar odihnă și cântare,
Lăngă Mirele Isus.

De aceea, frate dragă,
Nu privi-napoi nicicând,
Ține ochi-n sus, spre ceruri,
Fii ca El, mereu urcând.

Căci puțin mai este calea,
Și sfârșitul e aproape,
Vine Domnul, maranata,
Poate chiar în miez de noapte.
Amin