Urcat în dud din curiozitate

Urcat in dud din curiozitate,
Un om micuț cu numele Zacheu
A auzit că trece prin cetate
Însuși Isus, fiul lui Dumnezeu.

,,Ce-o fi având deosebit întrânsul?''
Se întrebă vestitul vameș crud
Fără să știe că chiar dânsul,
La glasul lui Isus va coborî din dud.

N-ar fi crezut el poate niciodată,
Bogat și plin de sine cum era,
C-ar renunța de dragul Domnului vreodată
Chiar și la jumătate din averea sa.

Deodată inima-ncepu să-i bată
Și fiecare clipă ce trecea
Părea o așteptare disperată,
Cu orice preț să-L vadă el dorea.

,,Zachee, dă-te jos în grabă!"
Se auzi o voce ce-l cheama,
,,Coboară-te acum fără zăbavă,
Căci vreau să intru azi în casa ta."

Ce har, cine-ar putea vreodată
La glasu-i ascultare să nu dea,
Și cine nu și-ar da averea toată
Să-L aibă pe Isus în casa sa?

Mai trece iarăși Isus prin cetate
Cum mai demult trecea prin Ierihon,
Ești curios să-L vezi doar, frate,
Sau Îl doreşti în casa ta ca Domn?

O, de-ai cunoaște vremea cercetarii
Și harul care pace-ți poate da
Ai înțelege că-i vremea salvării,
Și-o clipă la-ndoială n-ai mai sta.

De vrei să-L ai în casa ta, amice,
Nu căuta să Îl privești de sus,
Ci-apleacă-te pân' la piciorul crucii,
Așa-L poți întâlni doar pe Isus.

El nu vrea nicidecum a ta avere,
Nici împătrit să-ntorci celor năpăstuiți,
Atât doar, inima ta o cere,
Și-n cerul Său te vrea între cei sfinți.

Trece Isus acum prin adunare,
Prietene, de ce-ai venit aici,
Speri să-L zărești cumva din întâmplare,
Sau vrei cu El la cer să te ridici?

Coboară jos din vârful piramidei
Și-ngenuncheză azi 'naintea Lui,
Și o comoară mai de preț primi-vei
Acolo sus, pe plaiul cerului.

,, Zachee, dă-te jos!", mai strigă
O voce blândă încă din pământ,
Ecoul ei, inima ta s-o frângă,
Trece Isus pe-aici, Regele sfânt.