Urcand pe Golgota

E atata iubire pe Golgota in sus
Si atata frumusete pe chipul tau Isus
Cu bratele deschise ,imbratisindu-ne pe toti
Ai dat viata Ta,… in locul celor morti.

In strigate si huiduieli, in planset si-n suspin
Inconjurat de gloate urci incet cararea Ta de chin.
Ti-au pus pe cap ostasii coroana cea de spini
Si ai buzele umflate dar ochii iti sunt asa senini…

De ce nu plangi,de ce privesti senin,
De ce nu strigi de ce primesti paharul de pelin ?
Spre cer privesti si cei din jur te aud soptind:
“Tata,… voia Ta,…iata-ma ca vin…”

Nici crucea nu mai poti s-o duci,
O poarta Simon si Tu de abia urci
Cu pasi impleticiti spre cruci.
Tu stii ca aici e locul,
Unde sa sfarsii,…si incepe totul.

Un glas intreaba de ciocan:
“Unde este sa-L tintuiesc pe acest talhar”
Femeile se aud bocind cu amar :
“Sarmanul ,moare asa de tanar in zadar “
Arzand, patrund piroanele in palma
Lasand fiori adanci intr-o inima de mama.
Ce nu mai poate plange si nu mai vrea sa vada
Pe cel ce la tinut in brate ,pe cruce fara vlaga.

Pierdut prin multime bolborosea un ucenic:
“ Eu credeam… stiti la Iordan ,cand sa auzit
Un glas din cer venit : acesta e Fiul meu cel preaiubit…
Dar cruceai ridicata,…si El e tintuit…
Eu nu inteleg, de ce, daca la iubit…”

E atata iubire pe Golgota in sus
Si atata frumusete pe chipul tau Isus
Cu bratele deschise ,imbratisindu-ne pe toti
Ai dat viata Ta,… in locul celor morti